Nervii celor care se întorc să-și efectueze concediul de odihnă în țara natală sunt puși la grea încercare la Vama Petea.

Băieții care verifică actele celor care se întorc acasă se mișcă nefiresc de încet, și nici că le pasă că deja coloana de mașini a depășit zece kilometri.

Ceea ce-i cu adevărat ciudat, este faptul că această farsă sinistră se repetă în fiecare an, dar pare-se că degeaba, organizarea este din ce în ce mai proastă.

Am avut și noi ghinionul nu pe sensul de intrare, ci pe cel de ieșire din țară, să dăm peste un plutonier sau ce-o fi fost el, cu un aer de milițian, promoția 1985, care ne privea ca pe niște insecte.

Și pentru că aveam un minor în mașină, cu toate actele în regulă, care mai ieșise de câteva ori tot pe la Petea, atâta ne-a fost!

Polițaiul a cerut scurt, certificatul de naștere al copilului. Desigur, nu-l aveam, pentru că nu ne-a fost cerut niciodată și erau acolo destule alte acte doveditoare: cartea de identitate a minorului, accept notarial al părinților, cazierul însoțitorului, tot tacâmul.

Am încercat să apelăm la un pic de logică, exercițiu, după cum cred că ați ghicit, ratat încă din start, polimilițianul o ținea una și bună: certificatul de naștere!

Am încercat să-i spunem că de ce nu ni s-a cerut niciodată acest act, că doar nu era greu să-l luăm cu noi, și unde s-a mai pomenit ca regulile să fie schimbate în timpul jocului.

Văzând că nu ne lăsăm cu una cu două, s-a refugiat într-o gheretă, motivând că va verifica pe calculator, totul.

Păi dacă avea posibilitatea să verifice pe calculator toate datele, atunci la ce i-o mai fi trebuit certificatul ăla de naștere?

Cea mai haioasă fază a fost cea a polițistului maghiar care o rupea binișor românește, care s-a dovedit a fi foarte amabil și glumea cu noi, spunându-ne că în Ungaria de pildă, nu este nevoie de hârțogăraia asta imbecilă și absolut inutilă, și că ar trebui să luptăm, mai mult pentru a intra în spațiul Schengen, măcar de anul viitor, ca să scăpăm de astfel de umilitoare episoade.

Omul ne-a salutat vesel iar noi nu ne reveneam din uluiala produsă de această uriașă diferență de comportament, dintre polițistul nostru și cel maghiar!

Spuneam mai sus că nu are sens să cauți vreo logică în modul de gândire al acestor indivizi absolut siniștri, cumeste și eroul povestioarei noastre.

Ce nu înțelegem defel este cine face selecția acestor cadre. Pe ce criterii trimitem oamenii în vamă?

Chiar nu contează absolut deloc, cum pot niște inși, precum cel de mai sus, să distrugă sistematic, imaginea și așa șifonată, a acestei țări nefericite?

Cuvintele ”vă rog”, ”mulțumesc”, ”drum bun” nu pot fi introduse în vocabularul subliminar al acestor polițiști?

Oare chiar trebuie să mai treacă 100 de ani pentru ca niște funcționari ai statului, plătiți gras din banii celor slabi, să deprindă un minim cod al bunelor maniere?

 

De ceva vreme, a apărut pe bulevardul Brătianu din sătmar, un mash enorm care anunță că tocmai sub el s-a deschis un nobil hogeac, ce n-a văzut Sătmarul.

Stilul este deja cunoscut. O cornișă dizgrațioasă, cu țigle noi, niște imitații de cărămizi, gen ”Praktiker – ultima promoție” încearcă să dea o precară identitate locului.

La intrare se află un butoi de lemn, așa cam la vreo 200 de litri în vremurile sale bune, umplut cu nisip, plin de mucuri de țigări și de scuipați.

Unde Dumnezeu o fi văzut patronul localului ca la intrarea într-o nobilă casă, să proptești ditai butoiul aproape putrezit, luat probabil dintr-o pălincie abandonată?

Desigur, ciudățeniile nu se opresc aici și este destul să rememorăm episodul ăla cu nokedli făcuți cu oțet în loc de ulei, de un bucătar probabil cu prea multă fantezie și prea puțin profesionalism, fază pățită de un alt coleg ghinionist, cu câteva zile înainte. Am zis atunci că deh, se mai întâmplă!

Dar am încercat încă o dată, că vorba aia,speranța moare ultima dar mai e o nădejde, să suni la 112, în caz de Doamne feri!

Am comandat meniul zilei, cel mai scump din oraș, 17 lei, și ne-am așteptat totuși, ca să fie ceva mai deosebit decât în localurile unde acesta nu este mai mult de 11-12 lei.

Deșartă speranță! Dacă ciorba a mai fost cuma mai fost, iar piperul și oțetul au mai mascat câte ceva, felul doi, un soi de copane triste cu un cuș cuș mai uscat ca deșertul Atacama, ne-a convins că, spre binele nostru, este mai bine să ne abținem.

Recunoaștem cu mâna pe inimă: vina este în totalitate a noastră! Dacă am văzut când am intrat, că în tot localul acela, la orele amiezii nu erau decât doi clienți care și ăia, beau un pahar de vin, ar fi trebuit să înțelegem din prima, că este cazul să o cotim cât se poate de repede, înapoi spre ieșire.

Nedumerirea noastră legată de numele acestui local atât de straniu nu a fost încă satisfăcută și-l așteptăm pe onoratul dom patron să ne spună ce are totuși nobil, înafară de prețurile practicate, această minunată casă?

 

Vara asta face ravagii. Nebunul ăla iar a păcălit lumea că se aruncă de pe podul Someșului, iar pe fondul caniculei, cohortele uriașe de cerșetori au devenit și mai agresive.

Dar stați liniștiți, că nici în județ nu prea e pace. Un ins din Tarna Mare, promite că va face o revoluție pe fond silvic. Nimeni nuștie cât este adevăr și cât nu, în spusele sale. Dar nici nu verifică.

La Batarci, niște oameni au luat cu asalt Primăria pentru că un consătean le-a închis pur și simplu, accesul spre propriile locuințe, pe motiv că drumul e al lui, amenințându-i că dacă îi prinde pe acolo, îi taie giumeri!

La Călinești Oaș, nici nu mai intrăm, că scandalul este cât China. Primăria stă cu conturile blocate încă din aprilie, pe motiv că trebuie să returneze vreo trei milioane de euro de la un proiect european, făcut aiurea.

La Cămărzana, primarul a fost condamnat definitiv pentru contrabandă cu țigări și a luat trei ani de pușcărie cu suspendare și plecare din Primărie. Sperăm că definitivă.

La Certeze, cea mai bogată comună din țară dar cu cele mai sărace investiții, unul s-a suit pe un stâlp șide acolo a ajuns în cele din urmă, la pușcărie. În satul cu cele mai multe și mai mari case, nefericitul acela nu avea unde să locuiască!

La Negrești Oaș, nici bine nu a prezentat primărița raportul de activitate, că s-a și cutremurat pământul, cum n-a mai făcut-o de câteva sute de ani! Nu se cunosc încă, motivele exacte ale producerii acestui puternic seism!

La Odoreu, Medieș și Păulești, gâlceava primarilor cu Opoziția a luat deja forme clasice, după trei ani de atacuri succesive și reciproce. Au dosar la DNA și ANI și unii și alții. Zice-se că fiecare ar avea dreptate în ceea ce îi privește pe ceilalți!

În Viile Satu Mare, secretara se păruiește cu primarul de mai bine de doi ani. Primarul dă semne tot mai evidente de chelire.

La Carei, spectacolul de sunet și lumină îl are ca protagonist pe primar, acuzat că este singurul edil șef din România, cu poprire pe salariu pentru gheșefturile falimentoide făcute în lumea afacerilor. La toate apelurile de împăcare, răspunsul este: nu aud fără ochelari, nu știu

ungurește. Sau românește. După caz!

Deocamdată credem că este destul. Revenim cu partea a doua a ”încălzirii globale”, ceva mai încolo, când o da un pic răcoreala. Sau răcoarea. După caz…

 

Sacul și Pete(a)cul