Compoziţia e a folkistului George Negrea, pe versurile poetului Felician Pop

În perspectiva celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1918, artistul sătmărean George Negrea și-a lansat noua piesă intitulată ”Cântec pentru frate”. Folkistul a interpretat melodia în premieră, în cadrul Festivalului Național de Muzică Folk ”Octavian Bud”, iar aprecierile au fost numeroase.

Cântecul, o poezie scrisă de Felician Pop, poartă printre rânduri un mesaj puternic și brav, care ”trebuie să răsune de la Nistru până la Tisa, de la Marea Neagră până la Dunăre”.

”Am vrut să fac această piesă pentru că ne apropiem de Centenarul Marii Uniri, care ne prinde tot cu tema nefăcută, cu răni deschise în trupul României. Sora Basarabie suspină după patria-mamă, iar frații noștri de dincolo de Prut sunt singuri, sunt orfani. Au trecut 100 de ani, iar noi nu am fost în stare să cerem înapoi ce ne-a aparținut. Această melodie aș vrea să răsune în toată țara, de la Nistru până la Tisa, de la Marea Neagră pănă la Dunăre”, spune George Negrea.

Oameni care ne schimbă viața pentru totdeauna

Viața muzicală a tânărului începe în perioada liceului când acesta este vrăjit de chitara profesoarei de muzică, după care în viața artistului intră oameni care îi marchează viața, se pare, pentru totdeauna.

”Am început să cânt la chitară absolut întâmplător. Cea care m-a „vrăjit”, să spun așa, a fost profesoara mea de muzică din liceu, Ana Bartok. Ea venea la orele noastre cu chitara, iar eu eram cam singurul care o asculta. M-a fascinat acea poezie din spatele acordurilor dulci ale chitarei și simțeam că și eu pot să fac asta. I-am cerut să mă lase să ating chitara și să-mi explice cum să scot acele sunete minunate. Așa am luat eu contact cu muzica folk”, povestește George Negrea.

Cu minuțiozitate și fascinație, George studiază singur, acasă, tehnicile chitarei și după o perioadă acesta caută un loc în care să se manifește. Tânărul cunoaște doi oameni care îi schimbă viața: începe metamorfoza vieții muzicale a tânărului artist. Felician Pop și Octavian Bud intră în viața lui George, dovedindu-se a fi pilonii principali ai evoluției acestuia.

”Viața mea muzicală s-a schimbat radical după ce am întâlnit doi oameni cheie: poetul Felician Pop și cantautorul Octavian Bud. Lângă acești doi oameni m-am format, am prins aripi cu care pot să zbor prin poezia bună și prin muzica folk. Cu poetul Felician Pop lucrez „cot la cot” și de multe ori la o melodie bună, se naște și un text bun. (…) Totodată, sunt încântat că pot să îl am în „lista mea de prieteni apropiați” tocmai pe Andrei Păunescu, fiul marelui poet Adrian Păunescu, cu care țin legătura des”, spune George.

”Dacă nu aducem un zâmbet pe chipul oamenilor, suntem în fața lor degeaba”

Când nu se ocupă cu muzica, principalele ocupații pe care George le are sunt: natura, mașinile vechi și oamenii.

”Iubesc foarte mult natura, mașinile vechi și să-i fac pe oameni fericiți. Consider că dacă noi cei de pe scenă, nu transmitem o emoție, nu aducem un zâmbet pe chipul oamenilor, suntem în fața lor degeaba. Mie îmi place să trăiesc intens clipa, să mă bucur de ceea ce am acum, de familia mea, de puținii prieteni adevărați din viața mea și de lucrurile pe care le fac”, spune cântărețul.

”Fără muzică aș fi ca o corabie fără velă, în mijlocul mării”

Iubește muzica și nu își poate imagina viața fără ea. Cu inspirație se încarcă în fiecare zi, iubind și fiind iubit.

”Fără muzică aș fi ca o corabie fără velă. în mijlocul mării. Muzica pentru mine este o ghidare, este pulsul inimii. Chiar mă frământă mereu un gând, oare cum pot să trăiască unii fără muzică? Muzica adevărată fie că e ea muzică clasică, operă sau folk, îți oferă niște trăiri pe care nimeni și nimic nu te poate face să le simți. Mă inspiră persoanele dragi, dar și cel mai puternic sentiment: iubirea. Mă inspiră iubirea în toate formele ei, precum iubirea pentru persoanele de lângă mine sau iubirea de țară”, mărturisește George.

”Nu am vrut să renunț niciodată și nici nu o voi face”

Cu toate că muzica înseamnă întreaga viață pentru George, acesta a avut momente de regres, însă întotdeauna, cu voință și fermitate, acesta și-a găsit puterea de a merge mai departe.

”Am avut căderi, dar am reușit de fiecare dată să mă ridic, să mă șterg de praf și să merg mai departe. Dezamăgirea cea mai mare a unui folkist este lipsa de susținere din partea celor care ar trebui să o facă. Recunosc că ma supără atunci când sunt contactat să merg la un anume spectacol, și când le spun că totuși drumul și efortul trebuie răsplătite, și nu am pretenții mari niciodată, răspunsul unora este: „am crezut că faceți așa, fără nimic” și încheie discuția. Folkul trebuie susținut și financiar, pentru că și folkistul are nevoie de una alta la chitară, de resurse ca să se dezvolte. Nu am vrut să renunț niciodată și nici nu o voi face”, spune George.

Tinerii sunt o forță în țara noastră și asta se va vedea în cel mai scurt timp

Lipsa interesului față de cultură a celor de-o vârstă cu el îl întristează pe tânărul artist, însă are certitudinea că încă nu e târziu pentru ca tinerei generații să i se ofere o nouă șansă.

”Tinerei generații, în primul rând îi lipsește educația, interesul faţă de cultură. Sunt prea „reci” la tot ce e în jurul lor. O spun din ceea ce văd, la manifestările culturale la care particip și nu sunt puține, tineretul aproape că nu există, excepții sunt cazurile în care profesorii de la anumite școli îi scot cu forța. Mă întristează mult această situație, dar încă nimic nu este pierdut, noi, puținii, trebuie să promovăm cultura, muzica de calitate, poezia bună…etc. Apreciez totuși unitatea, tinerii sunt o forță în țara noastră și asta se va vedea în cel mai scurt timp”, spune artistul.

La cei 25 de ani ai săi, George crede că pentru a trăi frumos tinerii au nevoie să își petreacă timpul cu folos.

”Tinerii din ziua de astăzi au nevoie de ceva unde să-și petreacă timpul cu folos, fie cultură, sport sau o pasiune (Nici un tânăr pe care eu îl cunosc și își petrece timpul cu unul dintre aceste trei lucruri, nu este un om agresiv, un om ratat, un om nepoliticos sau un om cu vicii). Nu-i putem învinovăți doar pe ei, aici vina o poartă și societatea, sistemul care promovează doar tâmpenii, este de ajuns să aruncați o privire la televizor și vă veți da seama despre ce vorbesc”, încheie George Negrea.