În comuna Vetiş a avut loc inaugurarea monumentului memorial Vlad Endre, monument unic care exprimă suferinţa prin care a trecut un tată ce şi-a pierdut fiul în război.

Capela de lângă casa în care au trăit cei doi a fost renovată prin grija Muzeului Judeţean, “administrator” al acesuia fiind astăzi poştaşul satului, Joszef Torok.

Inaugurarea a fost făcută în prezenţa localnicilor, a directorului Muzeului Judeţean, Felician Pop, şi a celor implicaţi, având loc şi un scurt moment artistic.

Felician Pop a subliniat că acest monument nu este unul public şi exprimă întreaga suferinţă prin care a trecut tatăl băiatului decedat.

Potrivit datelor găsite în registrul parohial al botezaților greco-catolici din Vetiș, Vlad Endre s-a născut în 30 noiembrie 1892, fiind fiul lui Vlad Karoly și al Elisabetei Toth. Ordinul militar a fost ca el să fie încorporat în 1914 și, în luna august, să pornească înspre Galiția, unde își încheie scurta sa viață.

În familia Vlad, legătura dintre fiu și tată era probabil foarte puternică. Potrivit relatărilor localnicilor, în perioada morții fiului său, Vlad Karoly a visat că în curtea casei sale a răsărit un trandafir. Pe acel loc el s-a hotărât să construiască un mic lăcaș care să adăpostească un frumos monument închinat băiatului căzut în război. Folosind materialele pe care le-a avut în gospodărie, apelând doar la propria imaginație și cunoștințe, tatăl a ridicat, în interiorul unei căsuțe, un crucifix decorat cu simboluri legate de Patimile lui Isus, combinate într-un mod armonios cu elemente care amintesc de viața soldatului plecat pe front.

Monumentul se sprijină pe un soclu confecționat din piatră sculptată pe care sunt notate, în limba maghiară, câteva informații despre tânărul căruia i-a fost dedicat: „Vlad Endre a trăit 22 de ani și a murit eroic pe frontul rusesc în 1914. Odihnească-se în pace!”.

Pe acest postament este fixat un crucifix de mari dimensiuni, la baza căruia se află, încadrat într-o cutie de metal cu capac de sticlă, portretul tânărului soldat, ansamblul fiind încărcat de simboluri care amintesc de Răstignirea lui Isus, combinate cu elemente caracteristice vieții de soldat din acea perioadă.

Capela Vlad a fost renovată după ce a fost “descoperită” recent de către reprezentanții Muzeului Județean Satu Mare, aceștia fiind impresionați de poveste, dar și de piesele din fier făcute de o persoană fără niciun fel de pregătire în domeniu. Capela fost realizată de Vlad Karoly, tatăl tânărului Endre, decedat în 1914 pe frontul din Galiția. Conține un crucifix la baza căruia se află fotografia fiului său și câteva scene biblice.

“Avem cartea tatălui său, care spune că a visat că într-o noapte în fața casei a crescut un trandafir până la cer și el a simțit atunci că fiul său a murit. Din păcate, această tristă premoniție s-a împlinit — după câteva zile a venit de pe front vestea morții fiului său. Osemintele nu au fost găsite niciodată și atunci tatăl a luat o hotărâre absolut bizară. S-a închis în sine și vreme de un an, din ciocan pe nicovală, a refăcut istoria vieții și morții fiului său. A subliniat întreaga durere paternă de pierdere a fiului în acest memorial și a lăsat cu limbă de moarte că orice s-ar întâmpla cu această casă nimeni să nu se atingă de capela fiului său”, a declarat directorul Muzeului Județean, Felician Pop.

Monumentul cuprinde câteva scene biblice care au fost intercalate cu cele din viața unui soldat. Astfel, tatăl băiatului l-a reprezentat pe Iisus pe cruce alături de doi soldați, după care l-a pus într-un sicriu. Mesajele transmise de tatăl îndurerat au fost greu de înțeles.

“Nu este un monument public, nu a fost făcut de autorități, ci este expresia suferinței unui părinte pentru pierderea fiului său. Simbolurile pe care le-a reprodus în metal sunt tulburătoare și atestă faptul că acest om avea o conștiință superioară. Îl avem pe Iisus, în locul tâlharilor sunt crucificați doi soldați, iar trupul Mântuitorului este pus într-o raclă, semn de răsturnare a valorilor lumii. Adică speranța mântuirii este în sicriu, iar martirii vremilor de acum 100 de ani au fost soldații. Omul acesta, Vlad Karoly, nu a fost un simplu țăran. Ne demonstrează că era un om plin de sensibilitate, dar, mai mult decât atât, de o cunoaștere profundă a simbolurilor biblice. Vedem cum a reușit să transpună cu ciocanul pe nicovală mai multe simboluri religioase, avem și câteva metafore pentru care și astăzi îți trebuie pregătire de artist. Un astfel de monument unic în felul lui, al suferinței, al patimei unui părinte, izvorât dintr-o suferință interioară, nu este un monument oarecare, unde cineva a comandat o piatră și a scris niște nume. Este un monument al suferinței și probabil un memento mori dacă vreți, că oamenii trebuie să trăiască în permanență în pace, în armonie, în comprehensiune, pentru că numai acest lucru poate să ne ducă înainte”, a mai spus Felician Pop.

În prezent, capela este îngrijită de către poștașul satului, Torok Joszef, care își dorește să fie inclusă într-un circuit.

Vlad Endre a ajuns pe front în 24 august 1914, în 26 august a fost împușcat și în 28 august a murit.

“Nici n-a apucat să vadă aproape nimic din grozăviile războiului că viața lui s-a curmat acolo. Tatăl acela îndurerat poate ani de zile a tot bătut ciocanul și probabil de câte ori bătea fierul pe nicovală toate urmele ce le vedem și acum sunt lacrimile neplânse ale unui părinte care și-a exprimat astfel suferința”, a arătat Felician Pop.