Când ultimul guvern Boc era măturat de la putere de mulțime, în ianuarie 2012, deci în urmă cu patru ani, nimeni nu credea că România  va avea parte de un guvern la o distanță atât de scurtă de timp, mult mai slab și mai mediocru decât acela. Într-unul dintre ultimele sondaje realizat de Institutul Avangarde a reieșit că acest guvern tehnocrat (după părerea mea mai bine birocrat ) a coborât deja la 20% în încrederea cetățenilor.
După tragedia de la Colectiv, lumea spera că acest guvern Cioloș va rămâne la putere și după alegerile din noiembrie 2016.  Acum însă, dacă analizez prestația acestui guvern mă îndoiesc dacă va prinde acele alegeri. Schimbarea acestui guvern, din păcate nu va veni de la partidele politice aflate în poziția ghiocelului, nici de la Parlamentul îngenunchiat și care seamănă leit cu Parlamentul dinainte când se numea  Ma­rea Adunare Națională.  Schimbarea trebuie să vină de la exact cei care au contribuit la aducerea tehnocraților la putere: mulțimea din stradă. Se va spune că, în România, mani­fes­tațiile reușesc doar cu sprijinul statului de drept. În curând, însă, statul de drept ar putea considera că guvernul Cioloș devine o vulnerabilitate la adre­sa siguranței naționale.  Miniș­trii guvernului Cioloș au do­vedit că nu sunt personalități  ci de-a dreptul personaje dintr-o piesă de teatru mediocră. Doamna de la Finanțe va ră­mâ­ne în istorie cu faimoasa zicere  “munca pe doi lei”. Doam­na de la Muncă e vestită pentru felul în care fuge din Parlament și face scurte decla­rații guturale, pe care nu le pricepe nimeni, nici chiar dânsa. Doamna de la Justiție reușeste să dea or­do­nanțe de urgență neconsti­tu­ționale în scandalul intercep­- tărilor. Doamna de la Fonduri Europene, de la care se așteaptă o absorție de 3 miliarde de euro anul acesta și o angajare pentru 6 miliarde, lipsește cu desăvâr­șire din peisaj. Domnului de la Agricultură i s-a pus pata pe capitalul românesc. Exemplele ar putea continua și cu ceilalți membri ai guvernului. Oricât mă frământ nu găsesc  în acest guvern un membru pe care să-l pot aprecia cât de cât.
Acești tehnocrați se tem să apară în public, se tem să vorbească, și nu din motiv că nu sunt politicieni. Dacă stăpânești un domeniu nu ți-e teamă să-ți expui ideile, să intri în dezbateri, să încerci să-ți impui punctele de vedere. Se pare că aici este problema,  nu sunt nici pregătiți și nici stăpâni pe domeniile pe care au fost puși să le conducă și să le gestioneze.
În România s-a ajuns la un război  româno-român. Vechea clasă politică este terminată, iar noua clasă politică încă nu este nici măcar la orizont. În estul României, Rusia a dat drumul câinilor războiului. La vest de România, Uniunea Europeană nu are soluții nici pentru refugia­ți, nici pentru criza economică.
La București, nimeni nu poate răspunde cu adevărat    La întrebarea “cine conduce astăzi România?” nimeni nu poate răspunde cu adevărat. Președintele, din concedii în concedii și vizite externe? Parlamentul ajuns la niște roboți votanți ai unor legi, legi pe care nu le-au citit, nu le-au studiat, și atunci cum să le înțeleagă.?  Guvernul Cioloş?  Binomul?
Pentru ca o ţară să se dezvolte, să prospere,  e nevoie nu numai zăngănit  de cătuşe, ci şi de unele lucruri poate mai puţin vizibile la televizor și anume mă gândesc, la  investiţii româneşti şi străine, forţă de muncă, un proiect de ţară, o administraţie cât de cât func­ţională, o Justiţie cât de cât logică în deciziile sale. Concluzia tristă este, că la aproape cinci luni de la tragedia din Colectiv, un lucru este sigur și cert: experimentul tehnocrat trebuie să ia sfârşit! Munca așa-zişilor tehnocraţi a început să dăuneze grav sănătății Româ­niei. Destul că trăim acum sub relele moştenite din epoca Băsescu. Activitatea tehnocra­ţi­lor amendată de grevele și revoltele multe la număr în acest timp de nici 5 luni (și care se pare că vor continua), va sfârşi prin a afunda România şi mai mult în mizerie şi riscă să provoace grave tulburări economice şi sociale.
Andrei ARDELEANU