Bijuterii arhitectonice sătmărene

 

Satul Corund din comuna Bogdand este atestat documentar la 1423 iar biserica de lemn din mijlocul satului a fost construită trei secole mai târziu, la 1723.

Înainte vreme, biserica satului se afla în partea estică a aşezării, la Pârâul Fagului, pe un deal, în mijlocul cimitirului. De acolo, biserica a fost mutată pe locul actual, cu mare efort, operaţiunea finalizându-se după mai mulţi ani.

Mutarea sfântului lăcaş s-a făcut pe butuci grei de lemn iar urmele piroanelor bătute pentru fixarea funiilor pot fi văzute şi acum.

 

O bijuterie de lemn

 

Forma bisericii este una dreptunghiulară cu absida pentagonală, decroşată cu o prispă pe latura de apus şi de miazăzi.

Intrarea în biserică se face dinspre vest iar altarul este îndreptat spre răsărit. Tot de aici se poate urca în cafas şi în clopotniţă.

În exterior, în zona mediană a construcţiei, pereţii sunt prevăzuţi cu un brâu sculptat în lemn în formă de funie, de circa 10 cm. Acest motiv mai apare în plan vertical la ancadramentul uşiii de intrare, înfrumuseţând intrarea.

Absida altarului are un acoperiş ceva mai coborât decât cel al navei. Bolta bisericii este de formă semicilindrică iar sub turn, deasupra pronaosului se află „coruşul”, despărţit de naos de doi stâlpi puternici care au rolul de a susţine turnul.

Întregul ansamblu este împodobit cu ştergare codreneşti, străvechi.

Pictura interioară a fost executată în mai multe etape. Cele mai vechi picturi sunt cele aflate pe iconostas şi în pronaos, inspirate de erminiile bizantine. Pictura boltei a fost realizată la sfârşitul secolului XVIII (finalizată în 1798, an însemnat deasupra cafasului) şi respectă mai degrabă canoanele picturii ecleziastice de inspiraţie occidentală, dominând nuanţele de roşu. În centru se află imaginea Sfintei Treimi şi a Pantocratorului realizate după canoanele bisericii greco – catolice. Izbutite sunt şi icoanele proorocilor: Avacum, Naum, Iezechiel, Solomon şi Zaharia precum şi cele ale lui Aaron şi Moise. Tot pe boltă putem vedea şi Patimile Mântuitorului, din păcate destul de degradate.

Cele mai noi sunt picturile din absida altarului.

În pronaos te întâmpină „Judecata de Apoi”. Jos se află Satana care stă pe un trunchi de copac înarmat cu un vătrai. Deasupra lui, un diavol ţine într-o mână o goarnă iar în cealaltă un fel de steag, vestind ceasul Marii Judecăţi.

Biserica_de_lemn_din_Corund 1

Galeria păcatelor

 

Urmează apoi galeria păcatelor: a celor care dorm în timpul slujbei (un drac suflă într-un cimpoi la capătâiul unui cuplu adormit), a autorităţilor care nu fac dreptate (aceştia sunt scufundaţi într-un cazan cu smoală fierbinte sub care dracii înteţesc focul cu nişte foale în timp ce fumează pipă, o altă aluzie la un viciu denunţat de biserică).

Mai avem şi celelalte ipostaze ale marilor păcate: femeia care-şi leapădă pruncii, adultera, cea care nu-şi cinsteşte părinţii, sperjurul căruia un diavol îi smulge limba cu un cleşte uriaş, bogatul şi desfrânaţii, alungaţi de un diavol cu un vătrai.

Nu lipseşte nici păcătosul care intră în pământul vecinului, ilustrat de un ţăran ce trage un plug, la coarnele căruia se află un drac înfiorător.

Morarul care fură are o piatră de moară de gât iar cârciumarul are legat de gât un clondir, însoţit de un drac care călăreşte un butoi ce-l îmbie cu un pocal de vin.

„Cumpăna dreptăţii” este reprezentată de o balanţă având pe un taler o cruce iar pe celălat doi draci care încearcă să biruiască crucea, secondaţi de un alt drac care împinge înspre ei o piatră de moară pentru a debalansa talerul în favoarea lor.

Este condamnată şi femeia leneşă care-şi risipeşte fuiorul, precum şi ciuma călărind un cal alb.

 

Sfinţi, în port codrenesc

 

Pe peretele dinspre miazăzi al pronaosului se află chipurile Muceniţelor Cuvioasa Paraschieva, Sofia, Pelaghia, Marina, Agripina şi Irina, vis a vis cu Pilda celor zece fecioare, îmbrăcate în portul popular codrenesc. Între fecioarele înţelepte şi cele nebune se află icoana lui Isus Christos, înveşmântat şi el în straie codreneşti.

Pictura proanaosului a fost executată de Ţile Popa din Deda, cel care a pictat mai multe biserici din zona Codrului precum şi din Sălaj.

Pe stâlpii care străjuiesc intrarea în naos sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

Grinda care susţine cafasul este decorat cu trei peşti, un crap, un clean şi o ştiucă, precum şi trei raci.

Iconostasul respectă rânduiala erminiilor, semănând, în detaliile sale esenţiale, cu cel de la Bolda. Regsittrul principal respectă ordinea canonică: Isus Christos, Maica Sfântă, Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfântul Nicolae. Cel de-al doilea registru, aflat deasupra uşilor împărăteşti, este ilustrat de ipostaze din viaţa Mântuitorului şi praznicele de peste an.

Al treilea registru este ocupat de către cei 12 Apostoli. Crucea, flancată de icoanele Fecioarei Maria şi cea a Sfntului Ioan, încununează iconostasul.

Pe lângă toate acestea, mai există o serie de icoane provenite de la o biserică mult mai veche, dintre care distingem icoana de lemn a Mântuitorului precum şi o icoană pe sticlă pictată în maniera icoanelor de la Nicula.

 

 Scripturi vechi

Trebuie să subliniem faptul că aici s-a păstrat până în cele de-al şaptelea deceniu al veacului trecut un manuscris preţios de la 1760, o copie a unui Molitvelnic de la 1689 tipărit la Alba Iulia, executată de Popa Filip.

La fila 75 a manuscrisului stă scris: „Doamne armă asupra diavolului crucea ta o ai dat nouă, că se scutură şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puteara ei; că morţii i-ai sculat şi moartea ai surpat. Pentru aceasta ne închinăm crucii tale şi învierii tale”

Biserica din Corund este cel mai preţios şi mai vechi monument ecleziastic din zona Codrului sătmărean. Avem aici o impresionantă cronică pictată a moravurilor vremii, a felului în care lumea ancestrală din acest încercat spaţiu românesc, de acum trei secole, se raporta la valorile universale dar şi felul în care oamenii locului reuşeau să sublimeze teluricul, mundanul, în trăire mistică.

O biserică lunecând dinspre deal, iată de fapt, esenţa unei geneze care capătă la Corund – în mod paradoxal – o hieratică materializare.

După incendierea vechii biserici de lemn din Soconzel, monumentul de la Corund rămâne unul din puţinele noastre semne peremptorii de dăinuire şi rezistenţă spirituală.

Biserica de lemn din Corund este unul dintre cele mai interesante obiective turistice din judeţul nostru, care adăposteşte o adevărată „cronică pictată” a lumii din cer, înveşmântată în straie şi spirit codrenesc.

 

Felician POP