După eșecul moțiunii de demitere a guvernului, liberalii s-au întors la vechea poveste a votului din diaspora, așa cred eu, numai să se afle în treabă. Acest vot pentru românii din străinătate a ajuns un fel de fată bătrână pe care nu o vrea nimeni s-o ia de soață, cu toate că toţi se bat cu pumnii în piept că ar mărita-o şi mâine. Social-democraţii se laudă în târg că fata ar fi deja măritată, dar nu prea are zestre şi e şi un pic cam urâtă.
Liberalii ameninţă că mai au puţin şi se leagă cu lanţuri de garduri ca să se aprobe proiectul, dar nu vor impertinenţii de la PSD. Aștept cu nerăbdare să văd și hidoșenia asta. De când cu povestea asta aștept de o groază de vreme să aflu (poate și dintr-o curiozitate jurnalistică) de la politicieni, mai ales de la cei din opoziție, cum ar trebui să voteze un cetățean de-al nostru aflat undeva în lume. Urmărind emisiunile de la televizor unde ,,distinșii” reprezentanți ai PNL dau răspunsuri bâlbâite, haotice, semn că ori nu știu, ori nici n-au citit proiectul votului prin corespondență. Toți au însă o unică replică: trebuie adoptată repede legea pentru că nu avem voie să modificăm reglementările electorale cu mai puţin de un an înaine de scrutin. Sunt și eu pentru adoptarea rapidă a legii, dar ce conține această lege fără să încalce Constituția?  Asta pentru că după Constituție, votul trebuie să fie direct, secret şi liber exprimat.  Este votul prin poştă unul secret? Prin Poşta Română suspectată de influenţe politice şi folosită în campanii electorale? Nu! Atunci cum facem oameni buni?
Decât să ne pierdem vremea cu declaraţii sforăitoare, ar fi mai indicat și mai sănătos să dezbatem în mod real şi juridic competent, prevederile proiectului de lege. Primul lucru este să răspundem acestei mari necunoscute: cum asigurăm obligaţia votului secret, cum garantăm că procesul de vot nu e fraudă sigură. Din răspunsurile evazive, fără noimă, pline de declarații sforăitoare ale invitaților de la televiziuni și nu numai, eu , sincer n-am înțeles nimic! Am înțeles doar că nu avem voie să modificăm reglementările electorale cu mai puţin de un an înaine de scrutin, și din e această cauză este graba.
Codul de bune practici electorale al Comisiei de la Veneţia vine şi ne mai dă teme de dezbatere: votul trebuie să fie individual, trebuie interzise orice formă de vot pe familie ori controlat de altă persoană. Aşadar, dacă vrem nuntă haideţi să o facem. Altfel pregătim coliva.
Și să fie tabloul perfect al politicii românești întreg, să mai adăugăm declarația președintelui Klaus Iohannis într-o conferinţă de presă, unde și-a asumat într-un mod onest o problemă pe care eu personal o consider o greşeală. Insistenţa României de a nu pune pe ordinea de zi problema integrării noastre în Schengen face parte din acea latură a diplomaţiei pe care eu o consider dăunătoare: capul plecat, să nu deranjăm, să nu cerem, să nu insistăm. În cele 10 luni de când e preşedinte, Klaus Iohannis n-a apucat probabil să descrifreze toate mecanismele de nivel înalt la care apelează preşedintele atunci când pledează cauza ţării sale. Şi e firesc, a trecut prea puţin timp. Cred însă că preşedintele e înconjurat de oameni care, deşi profesionişti ai meseriei lor, sunt tributari acestei mentalităţi falimentare pentru Romania și care continuă stilul de lucru rușinos al ultimilor zece ani. Ne plângem peste tot, în public şi în particular, că e nedrept să nu fim primiţi în Schengen. Că îndeplinim toate criteriile, că sunt atitudini subiective ale Franţei, Germaniei şi Olandei. Dar când apare o semnificativă oportunitate, singuri ne tragem preşul de sub picioare. Este un proverb românesc foarte bun care spune aşa: Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă!
Aşadar, cu tot respectul cuvenit funcţiei de preşedinte şi persoanei, incomparabilă ca de­cenţă, apariţie publică şi mesaj în raport cu predecesorul său, pot să spun fără ezitare că de astă dată președintele a greșit! Cred c-ar trebui să se debaraseze și să se scuture de praful instituţional păgubos care e pe cale să se aşeze și pe dânsul. E nevoie de un pic de curaj pentru amerge înainte!

Andrei ARDELEANU