Sătmărenii nu mai vor să muncească, iar angajaţii sunt plătiți dacă aduc angajați noi!

Cea mai mare fabrică din judeţ, ca număr de angajaţi, nu mai ştie ce să facă să angajeze persoane noi care să corespundă cerinţelor conducerii. Fabrica are în jur de 7000 de angajaţi, şi aici schimbarea personalului este destul de frecventă. Adică sunt angajate persoane pe o perioadă limitată de trei luni, după care nu le mai este prelungit contractul. În toată această perioadă, conducerea anunţă că face recrutări şi le dă prime angajaţilor care aduc persoane care rezistă câteva luni în fabrică, de parcă aici ar fi un test de rezistenţă. Voci din fabrică afirmă că şefii dau dovadă de disperare, din moment ce nu oferă salarii foarte mari, dar acum bagă mâna în buzunar ca să vină noi angajaţi.

 

Conducerea Draxlmaier a împărțit, zilele acestea, fluturași angajaților prin care li se aducea la cunoștință faptul că pot beneficia de diferite premii dacă-și conving cunoștințele să lucreze aici. Potrivit fluturașului respectiv, un angajat de la Draxlmaier poate câștiga 134 de lei în plus dacă cel pe care l-a adus în fabrică rezistă trei luni, la care se mai adaugă alți 266 de lei dacă mai rezistă alte trei luni. Cu alte cuvinte, ar fi vorba despre un premiu în valoare de 400 de lei dacă cel recomandat rezistă șase luni în fabrică.

Asta în condițiile în care, în urmă cu câteva luni, fabrica a renunțat să le prelungească contractele celor care le aveau încheiate pe o perioadă determinată pe motiv că nu sunt comenzi.

Draxlmaier Satu Mare are nevoie de circa 200 de noi angajați deoarece are în vedere deschiderea unei noi linii de producție pentru autoturismele electrice produsă de un fabricant de renume. Știindu-se condițiile grele în care se lucrează la această fabrică, se pare că sătmărenii nu se înghesuie la ușa unității pentru a se angaja. Acesta este, foarte probabil, și motivul pentru care conducerea fabricii a recurs la acest tertip disperat de a-și racola muncitori. Să vedem dacă va avea și efectul scontat.

Surse din interiorul fabricii afirmă că marile probleme ar fi cu conducerea unităţii, patronatul german nefiind foarte bine informat cu toate detaliile.

Oamenii se plâng de condiţiile grele de lucru, mai ales în perioadele caniculare, când temperaturile din hale sunt foarte mari.

Mai mult, ei spun că tot timpul li se măreşte norma de lucru, astfel că pe zi ce trece trebuie să e mişte tot mai repede, iar la final de tură ies epuizaţi.

O altă problemă majoră pentru oamenii de bun simţ şi muncitori este comunicarea cu unii maiştri. Mulţi dintre ei se comportă cu simplii angajaţi ca şi cu nişte sclavi, ţipă, şi crează o atmosferă de tensiune. În plus, promovările se fac mai mult pe ochi frumoşi decât pe rezultatele şi pe priceperea muncitorilor. Se zvoneşte că aproape toţi cei care “au cunoştinţe e la birouri” au fost fie promovaţi foarte repede, fie angajaţi direct în posturi bune unde nu se omoară ca lucrul ca şi cei de pe bandă.

Se pare că politica resurselor umane de la Draxlmaier nu este cea mai bună. Din cauza presiunilor mulţi a plecat şi nu le-a mai fost teamă să vorbească, astfel că au postat pe reţelele de socializare tot felul de mesaje în care fabrica, şi conducerea de acolo, nu este tocmai lăudată.

Cu siguranţă şi faptul că nu există un sindicat reprezentativ pentru miile de  oameni nu face decât să amplifice şi mai mult tensiunile. Oamenii de rând se simt efectiv folosiţi şi exploataţi.

Nimeni nu contestă că în atâţia mii de angajaţi intră şi oameni care nu au chef de muncă sau încearcă să piardă vremea pe la serviciu, doar ca să primească salariu, însă conducerea nu ar trebui să generalizeze şi să-i bage pe toţi în aceeaşi oală. Cei mai mulţi sunt oameni harnici, corecţi, cu care soarta nu a fost prea darnică, dar care merită tot respectul pentru că muncesc opt ore în trei schimburi pentru un slaariu de peste 1.000 de lei.