Cele aproximativ 50 de cazuri de intoxicații cu ciuperci, înregistrate în ultimul timp în județul nostru, au pus în stare de alertă autoritățile locale.

Situația aceasta este fără precedent dar se pare că – cel puțin deocamdată – problema nu este tratată cu maximum de responsabilitate.

Și când spunem asta, ne gândim că nu s-a făcut o campanie serioasă de prevenire a intoxicațiilor, ba mai mult, pe marginea șoselelor, în special pe traseul Satu Mare – Negrești Oaș, niște culegători ocazionali, bronzați vara – iarna, oferă coșuri întregi de ciuperci, fără să fie stingheriți de cineva.

Apoi, trebuie să ne gândim că oamenii, în special cei din satele Oașului și Codrului, și-au făcut deja – ca în fiecare an – rezerve serioase de ciuperci pentru la iarnă, putem spune, adevărate bombe cu ceas, în situația de față.

Consumul acestora, este asemeni ruletei rusești, pentru că nimeni nu poate ști dacă nu cumva ciupercile acelea, nu sunt infectate și ele, iar cazurile de intoxicație s-ar putea să sporească exponențial. Zici că suntem într-un film horror!

Specialiștii spun că nu mai poți fi sigur de niciun fel de ciuperci, oricât de comestibile ar părea acestea la prima vedere, deoarece în ultimul timp se pare că s-a produs o serie de mutații genetice, astfel că sporii ciupercilor otrăvitoare s-au amestecat cu cele ale ciupercilor până mai ieri comestibile, iar acești hibrizi, au devenit la rândul lor, cât se poate de periculoși.

Și uite așa, după vaca nebună, porcul gripat și găina cu gripă aviară, va trebui să ne luăm adio și de la delicioasele ciupercuțe, culese de prin încântătoarele poienițe, ori de pe islazurile comunale.

Nu știm dacă această ”otrăvire” nu este până la urmă, un răspuns al naturii la ”intoxicațiile” din campania electorală care iată, că se oprește un pic mâine dimineață, doar pentru a porni și mai vijelioasă, de luni încolo…

 

Mare, mare tam – tam! Vine iară pe la noi, titanul gândirii, filosoful cu bavețică, Dan Puric.

Am citit și noi , greu de tot, mărturisim, câteva din cărțile dumnealui și era să ne omoare plictisul.

Actorul s-a trezit într-o zi, Dumnezeu știe cum, oare în urma unei revelații?, că are de spus ceva neamului românesc.

Ce poate fi în sufletul unui actor, al unui mim, mai ales, ce resorturi interioare i-au fost deranjate până într-atât încât să se simtă un fel de Mesia al veacului XXI, nu avem de unde să știm.

Cugetările lui Puric nu-s mai mari decât un purice, care e drept, saltă de ici – colo dar tot neînsemnat rămâne.

Desigur, acest gen de flecăreală măruntă pe teme mari și-a găsit și admiratorii. E foarte frumos să participi la o serată de asta, filosofică și să înțelegi totul din prima!

Îți dă așa, un sentiment înălțător, și ești pur și simplu uluit cât de inteligent ești și cât de ușor poți pătrunde în sfera înaltă a ideilor filosofice.

Am văzut și noi ce fel de lume merge la astfel de spumoase carnavaluri spirituale. Cucoane mărunt- snoabe, domni sfertodocți, plini de sine, tineri fericiți că pot lua o porție de înțelepciune, aproape fără niciun efort.

Defapt, totul nu-i decât o făcătură, în cel mai bun caz un spectacol în spectacol, în care un actor și-a descoperit rolul vieții, cel al unui personaj cvasi-moralizator, care – pe un ton cât se poate de sentențios – debitează cele mai crâncene truisme.

La drept vorbind, subiectul pe care îl abordează – cel al identității naționale – este mult prea serios și complex ca să fie lăsat pe mâna unui actor.

Dar ca spectacol, gen ”one man show”, poate că merge, mai ales că discursul extatic, este diluat pe ici pe colo, chiar cu câteva glumițe prisoselnice.

 

Scandal uriaș, cu mascați și toată butaforia aferentă, vizând rețetele medicale falsificate, în special în zona neurologică. Păi să nu te apuce nevricalele?

Nu știm cum se va fâsâi și circul acesta dar ne amintim că au mai fost astfel de mici spectacole judiciare cu final incert.

Ca să nu mai vorbim despre uriașele tunuri ale retrocedărilor. La Satu Mare credem că există cea mai puternică Mafie a Retrocedărilor cu rădăcini serioase în mediul avocățesc, știm câțiva avocăței, care au devenit ditai câinii, atunci când a fost vorba de învârtit niște căsoaie cu proprietari incerți.

Avem apoi flămânzita mafie a notarilor care au învârtit maldăre de dosare și au legalizat cele mai mari infamii din istorie, începând de la vânzări fictive de firme falimentare, unor boschetari și terminând cu ”căutarea de moștenitori”.

Statul român a fost devalizat în ultimii 25 de ani de sume uriașe, numai în județul acesta mic și amărât. Gândiți-vă numai, ce s-a întâmplat la nivel de țară!

Dar se pare că infiltrațiile sunt atât de adânci, încât nimeni, niciodată nu va putea da de capătul acestor jafuri uluitoare.

Ca să nu mai vorbim despre modul de-a dreptul revoltător prin care averea cooperațiilor de comerț și meșteșugărești a încăput în mâinile unor indivizi veroși, care trăiesc acum bine mersi, numai din plata unor chirii fabuloase.

Iată de ce am avut nevoie de Revoluție: ca bunurile tuturor, deci ale nimănui, să ajungă în ograda unor profitori ordinari, deghizați în prosperi oameni de afaceri dar care nu sunt altceva decât niște infractori extrem de periculoși și care ar merita, fiecare în parte, cel puțin pușcărie pe viață!

Vedeți, că dacă vorbim despre Mafia Neurologică ne umplem și noi de draci și ne amintim toate porcăriile care s-au petrecut prin Sătmar, într-un sistem de tip ”Omerta”, aproape desăvârșit!

Noi scriem, ca să nu zic altfel, iar caravana infracțiunii absolute trece nevătămată, mai departe!

Satu Mare și Neuropa