Este deja un lucru arhicunoscut că poliţaii din Carei sunt ăi mai vajnici şi mai harnici. Nu le scapă nimic şi te opresc, apoi te bruftuluiesc, comportându-se ca nişte ţărani care şi-au lăsat nu demult, opincile la barieră.

Nici ăia de la Poliţia de frontieră nu se lasă mai prejos şi chiar dacă văd că o maşină are însemne oficiale, nu se lasă intimidaţi şi o verifică, aşa cum scrie la carte.

Ciudat este însă faptul că atunci când vine vorba de maşinile Primăriei Carei, cu toţii suferă, instantaneu, de orbul găinilor.

Altfel cum s-ar explica faptul că de ani de zile, şoferul primarului Kovacs Jeno, face naveta cu maşina instituţiei în Ungaria, la Vallaj, acolo unde băiatul ăsta descurcăreţ, locuieşte.

Ei, şi dacă tot făcea acest monoton du-te vino internaţional pe motorina şi vehiculul statului, e drept, pe distanţe scurte, dar abuzul tot abuz rămâne, oricât de mărunt ar părea acesta, de ce să nu transforme această plimbăreală într-o ocupaţie lucrativă?

Zis şi făcut. Aşa că omul nostru s-a apucat să se ocupe în paralele de o ocupaţie cât se poate de lucrativă, de tip contrabandă cu ţigări şi ar fi continuat până la adânci bătrâneţi, că doară din partea poliţiştilor români nu ar fi avut niciodată vreo oprelişte, dacă nu l-ar fi găbjit poliţiştii unguri care au descoperit la căsuţa lui din Vallaj, un adevărat depozit de ţigări.

Poliţiştii maghiari au confiscat maşina Primăriei din Carei, conform legislaţiei în vigoare dar dom primar a recuperat-o, nu se ştie cum, poate în baza unor relaţii oculte şi pare că treaba va fi muşamalizată încet dar eficient, că doar se ştie bine cum că orice minune ţine maximum trei zile.

Iestimp, poliţiştii din Carei îşi fac foarte zeloşi datoria în continuare şi priponesc exact maşinile pe care nu ar trebui să le oprească şi dacă nu este aşa, atunci să ne explice domniile sale cum se face că pe şoferul primarului nu l-au prins niciodată, cu portbagajul gemând de ţigări de contrabandă?

 

 

Bolunzeniile de la Păuleşti par a fi fără de sfârşit. În nici doi ani, filmul cu ”Uite-l vicele, nu e vicele”, şi-a schimbat protagoniştii de patru ori, iar bătălia este încă foarte departe de a fi tranşată.

Zenoviu Bontea, şeful firavei Opoziţii din comună, asta după ce l-au trădat rând pe rând, popa şi cel mai influent consilier local pedeliot, care a trecut la PSD, pare a fi un Don Quijote care şi-a încurcat paginile numeroaselor plângeri şi reclamaţii, prin aripile morilor de vânt ale zădărniciei.

Repus în drepturile mult râvnite de viceprimar pentru câteva zile, Zenoviu a şi lipit o ţîdulă la primărie cum că ăia, să-i achite mintenaş, obligaţiile salariale restante, câştigate în instanţă.

ţinta atacului este primarul Nagy Iosif dar de cavalcadă nu a scăpat nici secretara Eva, pe care Zenoviu o acuză de toare relele din lume, care pot fi transformate în acte la Primărie.

Desigur, primarul, hârşit şi ăla în rele, caută tot felul de tertipuri pentru a scăpa de Zenoviul ăsta, care spune el, a apărut în Păuleşti din spuma mării.

Unii spun însă, că cei doi se cunosc încă din vremurile bune ale lui Ceaşcă, atunci când Ioşka era preşdintele CAP Păuleşti iar Bontea, mare activist pe la UTC, aşa că, dacă stai să analizezi bine situaţia, se bat doi ”foşti”: unul deghizat în mare reprezentant la maghiarimii, de care pare că-l doare în cot, iar celălalt, utecistul, şi-a pus masca celui mai pur susţinător al dreptei liberale.

Dar poate că omul se mai poate şi schimba, nu-i aşa? Neclintite însă, rămân procesele interminabile pe care infatigabilul Zenoviu le tot deschide dar până acum cu rezultate destul de modeste.

Ceva bănuţi la recuperare şi bonus, o săptămână viceprimar la Păuleşti!

Cam slabe roadele coane Zenoviu, unde mai pui că ai fost părăsit de aproape toţi aliaţii tăi locali, din motive conjuncturale sau din cu totul altele, după cum susţin aceştia.

Victoria justiţiară a lui Bontea, va fi – din păcate – una ”a la Pirrus!”. Aceste scandaluri cvasi – inutile i-au subţiat – fatalmente – şi lui, potenţialul…electoral.

Nefiind unul de-al locului, omul nu simte că păuleştenii nu prea agrează circoteca fără de sfârşit şi nu le convine ca Păuleştiul să ţină mereu, capul de afiş al ciorovăielilor, aşa că şansele prim-edilitare ale revoluţionarului Zenoviu, scad pe zi ce trece.

După atâtea şi atâtea păruieli, mai mult sau mai puţin edilitare, păuleştenii vor şi ei un pic de pace, aşa că au început să se gândească încă de pe acum, cu cine să schimbe trupa asta nărăvaşă de bufoni, activişti şi ceapişti!

 

Protestele ”spontane” din Sătmar se înmulţesc acum, mai ceva decât ciupercile ălea care par comestibile dar te pot băga în pământ, după o ploaie acidă.

Dacă observaţi, acestea se organizează mai pe la periferii şi nu e unul unde să nu participe şi câte un politician, întâmplător din Opoziţie.

Că aşa îi stă bine opozantului: să fie în miezul revoltelor.

A venit de data asta rândul străzii Dara.

Dar despre ce este vorba? De unde a pornit defapt, întreg scandalul?

Un bătrânel fu prins de nişte vajnici apărători ai ordinii publice de la Poliţia Locală, cu căruţa în drum. Ăia, doar îi ştiţi prea bine cât le poate capul, i-au confiscat moşului căruţa, başca, l-au umflat şi cu o amendă de 500 de lei.

E drept, există încă din vremea primarului Ilyes, o hotărâre care interzice circulaţia atelajelor cu tracţiune bălegoasă în acea zonă, deşi dacă te uiţi, numai a oraş nu aduce zona aceasta.

Evident, legea-i lege, aşa că venerabilul agricultor urban a cam rămas cu buzele umflate şi poate să se uite cum se căruţează onor poliţia locală, cu ştraful său.

Acum chestia asta a picat cum nu se poate mai bine, că doară e campanie electorală, aşa că repede mitingul de protest a şi fost confiscat de nişte politicieni dar mucles, măi, cei de pe strada Dara, ce cârcotiţi, că doară eu l-au şi organizat, atunci cum să nu-şi ia caimacul protestatar? Ce, au venit aici în fundul lumii, doar aşa, de florile mărului?

Unul dintre locuitorii din zonă, adus şi el la acest miting, care declară că este cât se poate de apolitic, înjurîndu-i la rând şi temeinic pe toţi politicienii, spune că moşul nu are nicio vină.

Băciucul susţine că a fost încurajat de faptul că dacă în centrul oraşului se sărbătoreşte ziua recoltei, atunci care-i baiul că el umblă cu căruţa pe străzile Sătmarului?

Măcar el este un agricultor autentic care ară, seamănă, prăşeşte şi recoltează pe bune, în vreme ce bufonii ăia din centru, nu sunt decât nişte samsari ordinari, care vând produse tradiţionale din Turcia, Peru sau Ungaria.

Acuma dacă tot Satul ăsta Mare face Ziua Recoltei, atunci să se schimbe legile ălea tâmpite, iar deţinătorii de atelaje clasice gen ştrafuri, căruţe, trăsuri şi caleşti, să poată circula în voie în tot oraşul, pardon satul, chiar dacă – cel puţin după nume – e mai mare.

Lăsând gluma la o parte, măsura interzicerii circulaţiei căruţelor într-un municipiu reşedinţă de judeţ trebuia luată nu acum, ci în urmă cu cel puţin o jumătate de veac.

Nostalgicii care vor să ţină coteţe pe lângă blocuri sau iubitorii de animale domestice, n-au decât să se mute la ţară, acolo unde pot să-şi împlinească toate hobby-urile din domeniul agriculturii autarhice de tip medieval.

Până la urmă, tot trebuie să se impună o regulă, scurtă şi clară: dacă ai ales să locuieşti într-un oraş, atunci trebuie să te comporţi ca atare. Nimeni nu te ţine aici cu forţa.

În Occident, nici măcar în sate nu ai voie să creşti animale şi totuşi, acolo vorbim, despre lumea liberă.

E drept însă, că acolo cei din mediul urban nu organizează niciodată Ziua Recoltei, o sărbătoare – totuşi! – cu damf comunist, pentru că fermele agricole sunt situate la o confortabilă distanţă de habitaturile umane.

Căruţaşii din mânecă