O chestiune absolut bizară se petrece în noul epicentru al protestelor din municipiul Satu Mare, şi anume pe strada Dara.

Cică nişte consilieri, care probabil că nu mai au niciun pic de fantezie protestară, s-au agăţat de nişte căruţaşi de pe la marginea oraşului şi le susţin revendicările, privind aprobarea circulaţiei căruţelor în municipiul Satu Mare.

Noi înţelegem toate mizeriile politrucilor, că doară de aia ne-a trebuit democratură românească, atunci în tulburatul decembrie 1989, dar chestia asta e prea de tot!

O întrebare, doar o simplă întrebare, evident retorică: suntem nebuni sau numai tâmpiţi?

A trebuit să ajungem în toamna lui 2014, când nu mai avem nici măcar o lună până să sărbătorim cei opt ani de la intrarea în Uniunea Europeană pentru ca nişte politicieni să sară ca să susţină circulaţia atelajelor cu tracţiune bălegoasă, într-un oraş cu peste 100.000 de locuitori, reşedinţă de judeţ?

Păi noi mai putem avea obrazul să fim percepuţi ca nişte europeni sadea, când venim cu astfel de revendicări cretine?

Desigur, foamea de voturi e mare dar, pentru numele lui Dumnezeu, ar trebui să existe o limită. Cea a unei minime decenţe.

Nu avem nimic împotriva iubitorilor de cai, căruţe şi alte şandramale pe roţi dar în judeţ există, din păcate, sate întregi, aproape depopulate, unde se vând case la preţ de nimic.

De ce nu se mută acolo, în mijlocul naturii, unde nimeni nu s-ar lega de ei, cei care nu vor să se despartă sub nicio formă, de caii şi ştrafurile lor?

De ce nu are dreptul şi municipiul Satu Mare să fie un oraş în toată puterea cuvântului, chiar dacă numele lui este unul al unui sat (mai) mare?

Nu putem pe de altă parte neglija, nici nostalgia crescătorilor de cai şi iubitorilor de ştrafuri, dar în momentul în care am ales pentru ţara aceasta, şi implicit pentru judeţul şi oraşul acesta, un drum european, trebuia să ştim că intrarea într-un club select, cum este UE, nu se poate face dintr-un oraş, aflat la doar câţiva kilometri de frontiera ”Schengen”, direct cu căruţa!

Aşa că domnilor politicieni, pentru a ne convinge de acurateţea demersurilor dumneavoastră, v-am cere un miez de discernământ civic. Poate vrem prea mult?

 

Partidul ”Facebook – diaspora” nu o duce tocmai bine. Am avut doar în câteva zile, doi cetăţeni români din Satu Mare, ucişi în mod bestial, înafara graniţelor ţării.

Primul, un tânar certezan de 23 de ani, a fost spânzurat la Paris de către nişte interlopi, iar cazul este mult mai ceţos decât ne-am putea noi imagina, iar celălalt s-a petrecut la Lisabona, unde un magraon l-a înjunghiat mortal pe unul de-al nostru, pentru că i s-a părut că îl ia la mişto!

Despre oşan se spune că ar fi făcut parte dintr-o grupare infracţională extrem de periculoasă care s-a răzbunat pe el, iar despre sătmăreanul de 51 de ani, ucis în bucătăria unui restaurant portughez, apropiaţii spun că avea un ascuţit simţ al umorului.

Păcat doar că, într-o zi a vieţii sale, care s-a dovedit a fi şi ultima, omul aceasta s-a întâlnit cu un magrebian care avea un simţ ascuţit al… omorului, materializat într-un şiş arab care a fost înfipt, direct în inima sătmăreanului nostru!

Au murit foarte mulţi români de morţi violente acolo, departe în Occident şi, în general, autorităţile din ţările de rezidenţă, nu prea se omoară să facă cercetări ca lumea.

Cui îi pasă dacă un ”stranjer”, mai ales un român, este asasinat? Câţi criminali au fost prinşi? Poate în cazurile flagrante, sau dacă făptuitorul s-a autodenunţat!

Ştim prea puţine lucruri reale despre cele aproape patru milioane de români care au părăsit de la Revoluţie încoace, ţara.

Spunem că suntem fericiţi că la ora actuală sunt mult mai puţini copii în România cu părinţii plecaţi în străinătate dar uităm să precizăm că această situaţie se datorează în primul rând, faptului că mulţi părinţi şi-au luat copiii în neagra străinătate.

Câţi dintre aceştia se vor mai întoarce definitiv în România, nu-i prea greu de ghicit!

Asistăm la o dramă ale cărei dimensiuni nici măcar nu le întrevedem. Cei plecaţi sunt umiliţi ca nişte slugi nefericite în diaspora şi apoi mai sunt înjuraţi şi pe aici, că au dat bir cu fugiţii şi, din cinci în cinci ani, ei hotărăsc cine este preşedintele României!

 

Ziceţi că nu am scris demult despre UDMR? Hai, că atunci o să vă servim nişte noutăţi, vorba aia, trufandale de sezon, cu atât mai bine venite cu cât la ora asta am intrat în anotimpul murăturilor! (Nicio legătură cu mina tristă a liderilor locali ai UDMR!)

Pe când credeam că s-a scufundat într-un confortabil şi previzibil anonimat, l-am văzut ieşind la rampa udemeriotă, pe nimeni altul decât pe fostul primar al municipiului Satu Mare, Iuliu Ilyes Gyula, care a vorbit – în stilul său atât de caracteristic – despre multe şi mărunte, dar dacă tocmai pe el l-au găsit să gargarisească în numele udemereauăi, înseamnă că şi pe acolo se întâmplă (câte) ceva. Şi nu tocmai ceva bun, dacă ne înţelegeţi…

Taberele din interior sunt destul de clar delimitate, în primul rând pe criterii biologice dar nu neapărat. Lupii tineri au sărit la beregata ultimilor bătrâni care nu se dau duşi, iar zvârcoleala bătăliei a căpătat uneori, accente dramatice.

Un joc interesant îl face primarul de la Carei, Kovacs, cel mai important edil ales al UDMR din întreg judeţul, dar pe spusele lui ăsta, nu prea poate merge nicio tabără.

După turul doi al prezidenţialelor, unde Jenoke a ieşit destul de flostomocit, în sensul că ungurii lui nu l-au ascultat când le-a cerut să voteze cu Ponta, optând petrnu Iohannis, acesta şi-a mai plecat oleacă fruntea dar chestia asta nu mai înşeală pe nimeni.

Senatorul Pataki Csaba e un preşedinte de filială judeţeană, mult prea flasc pentru a se înrola într-o gherilă, iar deputatul Kereskenyi Gabor, foarte vocal în ultima vreme, se pare că a fost, sau va fi trădat, de către câţiva dintre acoliţii săi de până mai ieri.

Oricum, până la localele din primăvara lui 2016 şi generalele din toamna aceluiaşi an, avem încă mai bine de un an şi jumătate, aşa că războiul intestin rămâne, deocamdată, unul de uzură!

UDMR Satu Mare nu trece la ora actuală prin cea mai fastă perioadă a sa: a pierdut în 2012 primăria municipiului Satu Mare, cea a oraşului Tăşnad, ca să nu mai vorbim de preşedinţia Consiliului Judeţean, marea ei durere!

Chiar dacă au pornit pe cai mari, udemeriştii au pierdut şi alegerile parţiale din Colegiul doi, organizate în acest an.

Foarte mulţi etnici maghiari, sătui de ineficienţa, aroganţa abia mascată şi imobilismul udemeriştilor, au început să se orienteze mai nou, spre partidele doctrinare.

Se pare că electoratul de etnie maghiară nu mai ascultă de ordinele celor de sus (a se vedea penibilul caz al Careiului!) şi votează pur şi simplu, după cum îl taie capul.

Nu-i uşor să constaţi că un electorat care te-a urmat fără crâcnire aproape un sfert de veac, dă semne tot mai văditre, de plictiseală. Sau de înţelepciune şi discernământ politic?

Aşa că afirmaţia aia, conform căreia orice partid din România de astăzi, dacă nu se reinventează, va dispărea cu siguranţă, sună extrem de dramatic (şi dilematic!) pentru actualii lideri ai UDMR!

 

Uţa, uţa cu căruţa