Presa locală a început a vui, mai zilele trecute, despre ”afacerea secretă” a lui conu Virgilică Măgureanu, derulată tamana la Jurtelnicu Hododului.

La drept vorbind, chestia asta cu afinele și livada, nu este secretă deloc, iar faptul că omul s-a întors pe meleagurile sale natale, pentru a se ocupa de o afacere care nu are cum să nu fie rentabilă, ce să zicem, jos pălăria!

Dar dacă tot se face vorbire despre misteriosul personaj al Revoluției Române și încă șapte ani după, vreme cât a ocupat postul de șef al Serviciului Român de Informații, instituție moșită și organizată exact de dom Virgil, ne-a venit în minte un episod, aflat întâmplător, în timpul realizării unui film documentar, chiar în satul natal al celui supranumit, ”șarpele cu ochelari”.

Martor și povestitor este baciul Văsălica Ember, un venerabil octogenar, un om lucid și plin de vervă:

”Era în 1989 pe la tăiatul porcului, cam cu vreo o săptămână, ori poate și mai bine, înainte de Crăciun. Ca în fiecare an, eu mă ocupam de porcul domnului profesor Măgureanu.

Nici bine nu am apucat să despicăm matahala, că a și venit cineva de la CAP-ul din sat, să-l anunțe pe dom profesor să se gate cât se poate de repede, că musai trabă să margă la București, că o venit un telefon de sus.

Profesorul Măgureanu n-o mai stat cu noi nicio clipită mai mult, și mi-o zâs să fac ce știu cu porcul, să-l orânduiesc cum trabă, că el nu mai poate rămâne sub nicio formă. L-am văzut dintr-odată, oleacă nervos și agitat dar nici cu gândul nu gândeam ce poate ituli domnu Virjil, la București.

Acolo m-o lăsat cu porc cu tăt, și nu l-am mai văzut decât la televizor, hăpt în zâlele Crăciunului, atunci când au arătat procesul lui Ceaușescu de la Târgoviște!

Ce o fo cu telefonu cela nu știu sigur, iară cei de la Colectiv nu au putut să ne spună nici până în zâua de astăzi, dară cred că o fost ceva cu Revoluția care o urmat, mintenaș!”

Iată o filă extrem de interesantă, necunoscută până în ziua de astăzi, din dosarul ”revoluționar” al lui Măgureanu, un personaj ciudat care știe mult mai multe decât spune.

O istorie reală a acelor vremuri nu avem încă, deși devoalarea multora dintre aspectele de acest gen, ar putea să contribuie la clarificarea acelor mistere care planează, greoaie ca un blestem, asupra unui popor care nu știe, nici până în ziua de astăzi, adevărul despre acele evenimente.

 

În ultima vreme, un val de acuzații, mai mult sau mai puțin fondate – dar furibunde toate – se revarsă asupra primarului muncipiului Satu Mare, Dorel Coica.

Nu-i vorbă că are și dom primar apărătorii săi redutabili, așa că socilizarea este gata.

Orice face primarul, hop și gașca de postaci, să-l atace. Imediat, ca-n oglindă, altă gașcă, îl apără.

Jocul acesta de dat la gioale, nu se bucură de niciun fel de credibilitate, numai un imbecil nu-și dă seama că totul este cusut cu ață albă, textele fiind unidirecționale și fără niciun fel de nuanță.

Am vrut să fim eufemistici, când defapt, este vorba pur și simplu de o prostie, bine murată cu răutate.

La drept vrobind, dacă e să avem și noi un punct de vedere, atunci trebuie să spunem că actualul primar este mult mai bun decât cel vechi și acest lucru nici nu a fost prea greu de realizat, având în vedere, incompetența și indolența gălăgioasă a lui Ilyes, care va rămâne în istorie, cu groapa aia inutilă din Centrul Nou.

Dacă vom mai spune că tot kitsch-ul acela inuman a costat peste 3 milioane de euro, poate că vă ia cu leșin dar omul, groapă a vrut, groapă a făcut. Si exact în căldarea aia dizgrațioasă și-a și îngropat carierea politică.

Ciudat este că atunci când materialele apărute pe portaluri exced cadrul politicii, comentariile sunt aproape inexistente, ceea ce demonstrează fără drept de tăgadă, că există câteva echipe, așa numitele ”gherile” care reacționează prompt ori de câte ori văd numele persoanei care trebuie demolată.

Din păcate, nefericiții ăștia sunt aproape analfabeți și în afară de injurii grosolane sau apărări derizorii, cam în dorul lelii și fără argumente pertinente, nu prea știu să facă altceva.

Desigur, e foarte greu, aproape imposbil, să găsești oameni culți să se preteze la astfel de bulșituri, dar poate că dacă onor comanditarii acestor atacuri ar fi ceva mai generoși, financiar vorbind, ar putea găsi niște băieți care să-și fi luat, pe bune, diploma de opt clase, și cine știe, au mai citit vreo două – trei cărțulii la viața lor.

Oricum, spectacolul lingvistic oferit de postacii aceștia cu degetele și conștiințele fracturate, este cât se poate de dezagreabil și induce ideea că Sătmarul nostru nu ar fi populat decât de acești inși ai cavernelor, de niște troglodiți care-și varsă neputința prin fierea unor comentarii brutale.

 

După ce furia luptelor tribale a devastat consiliile lcoale din unele comune de pe malurile Someșului, cum ar fi Păulești, Odoreu sau Medieșu Aurit, iată că dihonia stă gata să erupă, chiar la poalele munților vulcanici ai Oașului, în îndepărtata și izolata comună, Cămărzana, idilicul sat care se spune că și-ar trage numele de la ”Cămara Zânelor”!

Zânele ca zânele, dar noi vom vorbi astăzi despre niște mici (poate mijlocii) balauri locali.

Primarul Bâle nu se bâl(bâi)e deloc, atunci când e să încalece grosolan, legile statului.

Acesta și-a inaugurat triumfalul său mandat la Primărie, printr-o ilegalitate, mare cât roata carului cu care se fură lemnele din pădurea cămărzănenilor, și anume, a început lucrări de investiții de aproximativ 60.000 de euro, pentru repararea unui drum lăturalnic, fără să organizeze niciun fel de licitație pentru atribuirea acestei lucrări importante.

Desigur, pofta de bani nemunciți, supți încet din din buget, vine mâncând, așa că aventurile edilitare ale vajnicului și neastâmpăratului primar, au continuat, vorba aia, în formă agravată. Era să scriem, ”agramată”!

Acum doi ani de pildă, chiar în luna ianuarie, a reparat același drum Vârșor, cheltuind suma de peste 60.000 de euro, (iarăși 60.000!) fără a folosi Sistemul Electronic de Achiziții Publice, (SEAP).

Povestea acestui drum este mai lungă și mai întortocheată decât drumul însuși, la mijloc fiind vorba despre un consilier local al opoziției din Cămărzana, căruia i s-a promis că i se va face un pod peste un drum proprietate personală, în valoare de 10.000 de euro, numai să-l voteze pentru funcția de viceprimar, pe pretenarul domnului primar. Zis și făcut. Adică, trădat și realizat!

Oameni de cuvânt, ce mai, că doară chiar și Mafia italiană are un cod de onoare propriu.

Ciudat este faptul că despre toate aceste giumbușlucuri penale, și mutle altele, cetățenii comunei au tot scris pe la ”organele abilitate”, dar poate că distanța până la Cămărzana este mult prea mare, ori cine știe, dom primar este un foarte bun ministru de externe și a învățat, ca nimeni altul să preîntâmpine un control pe care nu și-l dorește, cert este că porcăriile se desfășoară acolo, fără nicio o umbră de teamă că ar putea să vină cineva, cândva, într-o zi ca să-l întrebe de sănătatea…actelor contabile bolnave…

 

Camorra Zânelor