Există o expresie românească extrem de sugestivă, care îi caracterizează pe cei care trăiesc din tot felul de expediente și anume: ”cei care împușcă francul”.

Iată că un paradox inversat, face ca astăzi, o groază de oameni să fie împușcați chiar ei, de ”francul helvetic”.

Normal, când moneda aceasta a fost convenabilă, unii s-au înfruptat și au făcut împrumuturi deși, dacă mai țineți minte, în urmă cu câțiva ani, valuta asta a mai făcut un pocinog similar.

În toată țara, cei loviți de cursul galopant al francului elvețian, au ieșit în stradă pentru a cere guvernului să ia măsuri în vederea stopării acestei nenorociri.

Nici Sătmarul nu putea rămâne mai prejos, așa că repede s-a și pus de o uriașă demonstrație, alcătuită din exact patru persoane, dotate cu niște pancarte, făcute ad-hoc pe hârtie de A 4.

Nu-i bai – a declarat grupulețul – că ne-om întoarce noi peste câteva zile, și atunci să vezi, ditai protestațiunea!

A venit și ziua aceea. Afară era o vreme cam mohorâcioasă și un soi de burniță rece stropea chipurile trecătorilor din Centrul Nou.

Dar nu și pe cele ale manifestanților care, de data asta, nici nu au mai ieșit din hogeacuri, nici măcar ăia patru de data trecută.

Vorba aia: din cauza ploii, revoluția se amână.

Acuma nea Pătru Vătrașu poate să respire ușurat. Recordul (în jos) al impozantei manifestări patriotice pe care a organizat-o anul trecut și unde s-au prezentat cinci persoane, a fost depășit.

Defapt, ca să fim sinceri întrutotului, Satu Mare este cunoscut și recunoscut pentru lipsa de vocație civică a cetățenilor săi.

Mic – burghezii ăștia se lasă greu scoși din case, iar un miting la care se adună câteva zeci de persoane poate fi considerat, pe bună dreptate, o mare izbândă.

În urmă cu aproape două decenii, toate sindicatele sătmărene au pus de un mare protest împotriva măsurilor draconice luate de guvernul CDR.

S-au strâns în piață, câțiva activiști sindicali stingheri, plus vreo câteva babe care nu aveau nepoți de îngrijit.

Au strigat ei precum Moise în pustie sub geamul prefectului. La un moment dat acesta, Rudolf Riedl, a ieșit în fața demonstraților și le-a tras un ”vitz„ neaoș austriac: ”Păi dacă știam că sunteți așa de puțini, vă invitam la mine în birou, cu protestul ăsta. Mai beam un ceai, o cafeluță!”

 

Neuitate vor rămâne în memoria careienilor, primele zile ale acestui an, când o uriașă pană de curent a lăsat câteva mii de familii, într-o beznă de grotă.

S-au căutat vinovați, normal, nu s-au găsit, a mai sărit și Opoziția să spună că Puterea este de vină, mă rog, balcanicul nostru mod de a reacționa la un eveniment, din ăsta așa, mai …scurtcircuitat!

Brusc, s-au găsit bani pentru investiții și în miezul iernii, orașul a început să fie arat de șanțurile pentru noile cabluri, mult mai rezistente decât cele montate în urmă cu 50 de ani. Sau 100 de ani? Nu știm exact și nimeni nu știe.

Dar astea deja sunt niște lucruri bineștiute. Și pentru că viața asta lucrează cu paradoxuri din ce în ce mai fine, nici pocinopgul energetic careian nu putea să fie ferit de o chestie, amuzantă la prima vedere, dar parcă mâna destinului se mai joacă uneori, ca să ne dovedească faptul că nu tot ce e cablu poartă curent și nici tot ce zboară se mănâncă. De exemplu, elicopterul!

Și uite așa, în toiul scandalului se lansează o carte cu un titlu extrem de sugestiv în acest context, și anume, ”Industria electroenergetică la 110 ani de existență la Carei, scrisă de un anume domn, de altfel onorabil în intenția sa, Cziker Andrei, fost angajat al Electrica.

Acuma, știți voi, că în ziua de astăzi se scriu cărți pe te miri ce teme și cu siguranță că zbuciumata istorie de un secol plus un deceniu, a electricității la Carei, merita nemurită, în vreun fel sau altul.

Și uite așa, am înțeles și noi de ce a cedat rețeaua la Carei. Nu neapărat că era încărcată prea mult de consumul electric specific Revelionului, ci pentru că era încărcat de…istorie.

Primarul Kovacs a fost vedeta Revelionului, aparând pe posturile naționale de televiziune, pentru a explica, domol, pe puncte și subpuncte, ce și cum, dar nu prea era în apele sale și mulți spun că avaria asta este un semn de întunecare. Poate că a unei cariere politico – edilitare, cine știe!

Oricum dom primar a și primit înainte, un usturător semn – unii zic că aproape divin – fix în ziua de duminică, 16 noiembrie 2014, așa, mai înspre seară

 

După ce o bună bucată de timp a stat retras în uriașa umbră a propriilor gheșefturi, primarul de la Odoreu, alintat ”Miti”, a ieșit la rampă mai zilele trecute, ca să sară direct la gâtul Guvernului, condus de partidul din care el însuși face parte!

Stranie poziție și acest semnal de rebeliune pe o temă, în esență minoră, dar atât de dureroasă pentru localnicii din Odoreu, indică oarecum faptul că edilului șef odorean, prin adopție și migrație, nu prea i se arată să ia frâiele partidului, la nivel jduețean, așa cum visează de o vreme încoace.

Dacă ar avea un pic de măsură și de cunoștințe politice, atunci poate că i-ar fi mai clar că un partid de talia PSD, nu poate să ajungă pe mâna unui primar dintr-o mică localitate de nici 5000 de locuitori, pentru că, până la urmă, funcția de președinte este una de prestigiu, așa că panglicarii ar trebui să se abțină.

Primașul odorean plânge că guvernul i-a tăiat dintr-o socoată, o grămadă de bani, iar Odoreul nu va primi decât o completare de până la 1,5 milioane de lei.

Dacă avea un miez de viziune, știm că acum cerem imposibilul, cu siguranță că astăzi, băiatul ăsta, care este destul de viclean și abil în general, ar fi fost un învingător.

Dar defapt, despre ce este vorba? În urmă cu câțiva ani, câteva comune din județ au organizat un referendum pentru transformarea acestora în orașe, printre care și Odoreul.

Era un bun prilej pentru comunele mai răsărite de a-și emancipa statutul și cei care au făcut acest pas, au astăzi toate motivele ca să se felicite.

Locuitorii au acordat atunci un vot masiv pentru progresul edilitar al Odoreului dar dom primar, ca de obicei, a nesocotit dorința alegătorilor și a refuzat, exclusiv și cu de la sine putere, declararea Odoreului ca oraș.

Dacă ar fi avut mai multă minte și ar fi urmat exemplul Ardudului și al orașului Livada, astăzi Odroeul ar beneficia nu de 1,5 milioane de lei, ci de 6 milioane, pentru că atâta primesc orașele!

Așa că dragi oameni buni din Odoreu, este bine de știut și mai ales de reținut, că prin această uriașă gogomănie, Miti a tăiat de la Odoreu exact suma de 4,5 milioane de lei, mai exact 1 milion de euro, numai în anul 2015!

Fix despre asta ar trebui să vorbească acest revoluționar de ocazie, să dea explicații în baza cărei legi a nesocotit voința odorenilor care au votat pentru transformarea comunei în oraș, și să facă o listă cu ce se poate face la Odoreu într-un an, cu un milion de euro în plus! Te doare mintea, numai dacă stai să te gândești. Iată bunul gospodar, iată faptele genialului strateg de la periferia Sătmarului.

Normal ar fi acum, ca să scoată mintenaș, chiar mnealui, bănuții ăștia de la teșcherea, că oricum are destui, și să repare dobitocia imensă, pe care el însuși a iscat-o!

Noi avem răbdare și așteptăm!

 

Orășeanul și ciobanul