Vrând probabil să mai dreagă un pic busuiocul și tămâia falsificată de la alegerile prezidențiale, unde popimea sătmăreană a fost obligată să-l propovăduiască pe Victor Ponta, episcopia ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului, a mai ieșit la interval cu un alt pocinog, cerând interzicerea sărbătoririi Zilei Îndrăgostiților pe 14 februarie, pentru că asta îndeamnă la desfrâu.

I-auzi, cine s-a găsit să vorbească de funie, în casa spânzuratului!

Mult prea fericitul episcop vicar nici cu mintea nu gândește cât de bine i-au fost monitorizate și contorizate lumeștile scăpări, petrecute în aria de supraveghere mistică.

La drept vorbind, preoțimea sătmăreană este pe punctul de a exploda din cauza felului aproape despotic cu care este tratată de mai marii băimăreni.

Un preot se plângea că nu mai are curajul să iasă în sat, după ce, chiar în fața sfântului altar, a fost silit să-l beatifice pe Ponta, numai că drept credincioșii au votat hăpt invers!

Din păcate, superiorii bisericii nu văd că aceste tactici brutale și primitive de amestec murdar în viața politică, aduc grave prejudicii imaginii bisericii, atunci să nu ne mai mirăm că încrederea populației în sfânta biserică se duce de-a berbeleacul.

Ce nu înțeleg jihadiștii ăștia cu barba în vânt este faptul că trăim într-un stat laic și avem dreptul să exprimăm orice opinie, atunci când considerăm că unii capi ai bisericii vor să ne reîntoarcă forțat în tenebrele mistice și intolerante al Evului Mediu!

Putem spune, pe bună dreptate, că turma credincioasă a fost hăcuită îm primul rând de păstorii ei, iar scurgerea masivă înspre cultele neo protestante vine tocmai pe fondul dezamăgirilor produse de dizgrațioasa prestație a unor lideri spirituali.

Singura noastră mângâiere este aceea că televiziunile naționale au vorbit – în cele mai multe cazuri – despre derapajul valentinian al Episcopiei Maramureșului și să fim fericiți că ne-au uitat pe noi, sătmărenii!

Dar poate că această omisiune va scoate de sub cenușa ambițiilor ecleziastice locale, ideea înființării unei episcopii ortodoxe de sine stătătoare, una a Sătmarului, pe recentul model al Sălajului, și să ne scape de călugărul ăla, cu idei extrem de bizare.

Poate dă Dumnezeu să avem parte de un episcop evlavios, cu bun simț, care trăiește în rânduiala morală a bisericii.

Una peste alta, ierarhii dogmatici au putut vedea încă o dată, dacă mai era nevoie, că absolut nimeni nu a luat în seamă interdicțiile lor totalitare și lumea de la 2015 , nu mai poate fi prostită ca și cea de la 1515, de exemplu!

 

O știre aparent anecdotică a pus pe jar autoritățile sătmărene: în cursul lunii februarie, orașul Satu Mare a fost invadat de cucuvele.

Prin Micro 15, copacii gem de aceste păsări ale nopții, aparent pașnice și nimeni nu știe de unde și de ce, au venit în oraș.

Opoziția, plină de fantezie ca de obicei, a și croncănit că păsările astea anunță sfârșitul. Ghiciți dumneavoastră, al cui?

Jurnaliștii au întrebat în dreapta și-n stânga, pe la „organele abilitate” care să poată da o explicație acestui straniu exod.

Desigur, nimeni nu are habar de nimic iar explicația tot noi a trebuit să o aflăm, care este simplă ca bună ziua, chiar și în cazul unor înaripate iubitoare a spectrului nocturn.

Totul pornește, normal!, de la Primărie, mai exact de la acțiunea pe care aceasta a demarat-o în ceea ce privește demolarea garajelor fără autorizație.

La drept vorbind, maghernițele alea ruginite, nu erau altceva decât un periculos focar de infecție, unde se aciuau tot felul de viețuitoare cu potențial de virusare pandemică.

Odată dărâmate aceste garaje, mii și mii de șoareci și șobolani care-și făceau veacul prin cotloane, au rămas fără adăpost și aleargă înebuniți de colo – colo, ca să se aciueze pe undeva.

Iată motivul pentru care bufnițele au aterizat în copacii de prin parcurile sătmărene. Au simțit că acum e rost de mâncare pe înfruptate.

Ajutorul acestor sfioase păsări cu ochi sașii este neprețuit, ele acționând ca niște sanitari extrem de eficienți, iar ”curățenia” pe care o fac, este cât se poate de ecologică.

Întorcându-ne însă în plan metaforic, o fi simțit Opoziția ceva, numai că sfârșitul pe care îl anunță huhurezii, poate fi și pentru unii lideri de-ai ei, după cum se aude, deși nici unii șefi din partidele aflate la putere nu se dau în vânt după cântecul bufniței.

Cea mai mare agitație este în noul PNL, unde cele două tabere și-au jurat ură eternă și reciprocă, iar operațiunea de dat la gioale, de abia acum se pregătește.

Pe de altă parte, fierbe ciorba și prin oalele puterii, deocamdată la foc mic, dar nu se știe cât mai poate fi apăsat capacul.

În orice caz, în scurt timp vom afla cui îi cântă defapt, cucuveaua și dacă înafară de șoareci, șobolani și alte rozătoare, păsările acestea vor mai vesti și o altfel de curățenie!

Pentru că se știe prea bine și de multă vreme, cum că adversarii se împart în trei categorii: dușmani obișnuiți, dușmani de moarte și colegi de partid. Am zis!

 

 

Cum poți reveni la viața (politică) după ce ai ”murit”? Provocând un accident, bineînțeles!

Așa s-a întîmplat și în povestea de mai jos.

Poate mai țineți minte că până în 2012, Sătmarul l-a avut primar pe Gyuzsi Ilyes.

Un tip extrem de locvace dar care înafară de o groapă în care a înmormântat vreo trei milioane de euro, nu prea a lăsat multe în urma lui.

Omul era un mare specialist în a-ți explica foarte științific, pe puncte și subpuncte, de ce un lucru, efectiv, nu poate fi făcut. Fostul edil șef avea

o adevărată satisfacție atunci când prin metode birocratice sclipitoare dar aluvionare, putea desființa vreo inițiativă.

Până la urmă, tot așa a îngropat definitiv și inițiativa sătmărenilor, în luminoasa lună iunie a anului 2012, de a-l mai realege în funcția de primar, sătui probabil de logoreea aceea insipidă și de cenușiul nisipos al discursurilor sale interminabile.

O vreme, scurtă de altfel, s-a visat parlamentar. Și noi credem că defapt, acolo îi era locul. Să peroreze, să scrie hârțoage, să se plimbe pe culoarele Parlamentului, într-un cuvânt, să ardă gazul de pomană dar pe bani buni.

Din păcate, nu i–a ieșit pasența, probabil că udemeriștii i-au spus ”pas”, supărați pe el pentru că a pierdut alegerile la Primăria municipiului Satu Mare.

A ajuns apoi ceva secretar UDMR regional pe la Cluj, loc bun de scârța – scârța, nu-i așa?, și toată lumea credea că aventura sa politică a ajuns la asfințit.

Lucrurile însă nu stau chiar așa. Deunăzi, dom Ilyes a anunțat că l-ar interesa să candideze la Primăria Vetiș, comună unde deține o frumoasă vilă.

Acuma după ce ai călărit un tigru, este destul de penibil să pui șaua pe o mârțoagă comunală dar să nu sărim cu gura, Vetișul nu-i Săuca ori Cehal, ci o comună prosperă cu firme multe și nu tocmai mărunte, unele cu renume național, adică aducătoare de bani groși și frumoși la bugetul local.

Pe de altă parte, în această resemnare a ambițiilor edilitare putem să descifrăm și semnul clar al marginalizării sale în cadrul UDMR, al dizgrației finale.

Și uite așa, după ce a intrat cu botul în dosul unei mașini a Poliției, ne-am reamintit și de misteriosul domn Ilyes. Și dacă tot l-am evocat, nu puteam scăpa ocazia de a-i face un portret cât de cât real și să-i urăm multe voturi la Vetiș și puține accidente la Burdea!

 

IlYES ori NO!