Am fost pur şi simplu răvăşiţi de emoţii când am citit cum că peneleaua sătmăreană se ocupă foarte intens de pensionari, pe modelul altor partide.

Dar cum partea de chefuri, bairamuri şi excursii aiurea în tramvai a fost confiscată de alţii, mult mai rapizi, liberalilor de modă nouă nu le-a rămas decât instruirea bătrânilor în întortocheatele taine virtuale ale calculatorului.

Toate bune şi frumoase, că mulţi dintre ei pot acum să-şi facă un cont pe Facebook şi să toarne acolo selfie-uri, cu nemiluita, ori să înjure viguros administraţia.

Ceea ce a fost însă surprinzătoare, cel puţin în fotografia publicată, este identitatea pensionarilor care nu mai pot de dorul operării în programul Windows.

Ei, dar cine face pe preocupata în această poză din faţa calculatorului? Nimeni alta, decât soaţa vulturească, oploşită, după cum se vede, în cuibul penelor liberale, alături de câţiva colegi din fosta Securitate, unde ea a prestat în calitate de coloneleasă, în vremurile de ucigătoare amintire.

Ucigătoare zicem, pentru că în fiorosul an 1984, (nu neapărat de la George Orwell citire, dar pe aproape) profesorul dizident anticomunist, Ioan Ternar din Botiz a dispărut pe vecie iar cuconiţa noastră nu suflă o vorbă despre această dispariţie, deşi, conform cercetărilor profesorului Viorel Rogoz, multe ar avea de spus!

Noi zicem că situaţia este sub control! Dacă Securitatea a preluat organizaţia pensionarilor liberali, nu e chiar rău. şi, ca să fim cinstiţi, de unde Dumnezeu ar putea recruta PNL, pensionari liberali sadea, că doară toţi au fiert în oala roşie, la o adică!

Acuma nu ştim dacă domniile lor se află acolo pur şi simplu graţie unei tardive revelaţii liberaloide sau sunt ”cu misiune”!

Ne amintim de un scenariu similar, petrecut acum vreo 20 de ani, când PNţCD a fost aşa de bine infiltrat, încât la alegerile parlamentare din 2000, nici măcar nu a trecut pragul electoral.

E drept, PNL este ultimul partid istoric care mai contează în întreaga Europă de Est şi nu este exclus ca să se lucreze şi în acest sens, câte ceva…

Ciudat în cazul vulturiţei este următorul aspect: soţul ei, celebrul poet de la ”înălţime”, după ce la rândul său a trecut şi prin sediul unde tocmai a aterizat soaţă sa, a ajuns cu mare fereală şi recomandare, mare şef prin PSD.

L-am văzut ţanţoş la 24 ianuarie, la depuneri de coroane în măreaţa delegaţie PSD şi ne-am gândit că iată, după o viaţă brăzdată de tot soiul de convulsii şi ocluzii, poţi eşua, ducând coroana, la monumentul unei demnităţi demult defuncte.

Dar nu-i bai, că toarşa claudiţa pregăteşte terenul soţiorului la penelişti, că doar azi – mâine vin ăştia la putere şi georgelul ei mai are nevoie de sprijin politic, sus la unşpe. Deci, cum ar veni, asemeni Sfântului Duh, ”suntem peste tot”!

 

Una dintre ceel mai misterioase partide din spectrul sătmărean este UNPR, care este asemenea unei dimineţi ceţoase de toamnă: adică vizibilitate aproape de zero!

S-au adunat vreo trei personaje care au anunţat într-o conferenţie de presă că vor să-şi tripleze numărul, probabil după ce unul din lideri a aflat că nora îi va naşte tripleţi.

Desigur, partidul are 2500 de membri şi 25 de voturi dar acest paradox imploziv a fost deja patentat încă din vremurile de glorie ale Partidului Mişcarea Populară care, după cum s-a dovedit la alegeri – şi numai cele din Sătmar – avea de zece ori mai mulţi membri decât voturi, dar şi să fi fost invers, cam tot aia ieşea!

Partidul ăsta fantomatic, numit UNPR, care era cât pe ce să fie preluat mai an de hiperactivul politic primar Miti din Odoreu, nu a fost de prea mare folos PSD, marele său aliat dar cel puţin la Satu Mare, a reuşit să răstoarne carul cu oale electorale, prin bâta micuţă dar extrem de fidelă, a unui reportofon ce a înregistrat nişte intimităţi ceva mai contondente, de la o şedinţă furtunoasă, care rapid au ajuns în media naţională, aşa, „spontan”!

şi nici nu e de mirare că dotarea audio a fost extrem de performantă, numai dacă ne gândim că frăţiorul liderului sătmărean uneperiot este şef peste toate urechile profesioniste din România.

Cât adevăr o fi în toată această poveste nu vom afla niciodată, pentru că spionita de partid se înscrie în categoria secretelor de stat, despre care nu-i de vorbit. Eventual, de ascultat!

Normal, toate acestea sunt simple supoziţii dar şi PSD este bine infiltrat dacă nu tocmai din interior, atunci prin vreo păguboasă dar foarte ”ascultătoare” alianţă!

Aşa se întâmplă în nefericita împrejurare, când tu defapt, nu contezi politic absolut deloc, nu ai niciun primar, ori consilier judeţean, a se studia niţel şi cazul conservatorilor sătmăreni, aflaţi exact în aceeaşi situaţie, şi eşti silit să duci un război secret pe toate fronturile, slujind când Palatul Victoria, când Palatul Cotroceni, după cum ţi se suflă în cască.

Dacă bine socotim, UNPR Satu Mare, va ajunge foarte repede la 7500 de membri, o cifră colosală pentru un judeţ mic ca Satu Mare, dar noi avem răbdare şi aşteptăm să le numărăm…voturile.

Asta dacă nu cumva, UNPR se va ascunde iarăşi sub pulpana groasă şi mai viguroasă a vreunui partid pe care să-l paraziteze politic, pe un model deja consacrat.

 

Garajiada a stârnit, după cum era de aşteptat, un şuvoi de patimi, în care, numele primarului era deseori asociat cu trimiteri directe la origine sau blesteme, dintre cele mai colorate.

În antiteză cu consilierii care militează pentru liberalizarea transportului pe drumurile publice a vehiculelor cu tracţiune bălegoasă prin municipiul reşedinţă de judeţ, măsura Primăriei este una cu adevărat necesară.

Cu ocazia demontării acestor cuiburi ruginite, reprezentanţii Primăriei au avut surpriza să constate că majoritatea garajelor nu erau folosite în acest scop.

Unele erau adevărate ateliere de reparaţii auto, vulcanizare, baruri clandestine, ateliere de decoraţiuni pentru nunţi, depozite pentru tot soiul de bulşituri, orice, numai garaje nu erau.

Credem că primarul Cocia este în deplină cunoştinţă de cauză că un astfel de demers nu este unul pozitiv din punct de vedere electoral şi cu toate acesta şi-a asumat acest risc.

Dar nici bine nu a pornit campania aceasta de salubrizare directă a cartierelor, că pomii şi copacii din zonă au fost invadaţi de sute de cucuvele.

Glumeţii s-ar şi grăbi să spună că păsările nopţii au venit să vestească sfârşitul – măcar politic! – al cuiva dar nici vorbă, ele erau acolo din mortive mult mai pragmatice.

Campania de demolare a garajelor a distrus o grămadă de cuiburi de şoareci, şobolani şi alte rozătoare, răspândindu-se care încotro, sub cerul liber, astfel că păsările acestea, mari amatoare de cărniţă fragedă şoricească, au migrat în număr în Sătmar, pentru a vâna cu lejeritate, fapt care duce, la urma urmei, la o adevărată deratizare pe cale naturală, şi unde mai pui că operaţiunea aceasta, cât se poate de ecologică, nu costă niciun ban!

 

Kuku Bau