Toponimia sătmăreană este plină de năzdrăvane paradoxuri. Unele denumiri de localități zici că-s predestinate, iar altele se pretează la savuroase jocuri de cuvinte, pe care, în mod surprinzător până acum nu avem știință să le fi sesizat cineva.

De aceea vom încerca în rîndurile de mai jos câteva mărunte exerciții lingvistice ludice pentru că, iată, unele denumiri de localități pot fi abordate și dintr-o perspectivă ceva mai jucăușă.

Primul lucru care îți sare în ochi, chiar străin fiind, este inversarea statutului unor localități sătmărene.

Altfel cum s-ar putea explica faptul că un municipiu reședință de județ se numește ”Satu Mare” iar un sat din același județ se numește ”Orașu Nou”.

Asta ca asta, hai până la urmă un oraș poate fi numit ”sat” chiar dacă oarecum persiflator dar un județ întreg să se cheme ”Satu Mare”, asta deja credem că este prea mult.

Dacă zăbovești pe hartă, vei mai găsi tot felul de ghidușii. De pildă:

Cum se numește singurul sat fără câini de la noi din județ? Ne..copoi!

Care este satul pe care nu-l iubesc agricultorii? Pir!

În ce sat visează să meargă sătmărenii la vară? Berea!

Care este comuna sătmăreană cu sclipici? Medieșu Aurit!

Satul unde se mănâncă multă fasole? Bă..bășești!

Care este comuna pe care o urăsc toți bețivii? Apa!

Și pe care o iubesc cel mai mult? Valea Vinului!

Și dacă cele două comune, Valea Vinului și Apa s-ar înfrăți, cum s-ar numi noua comună? ”Șpriț”!

Ce comună ar trebui să se alipească orașului Livada? Pomi!

În ce sat te poți strecura cel mai ușor? Portița!

În ce sat urci cel mai repede în pod? Scărișoara!

Care e cea mai ”tare” comună? MiCOOLa!

Unde sunt cei mai mulți percuționiști în județ? La Doba!

Care este cea mai ”trehany banda” comună de pe la noi? Cehal!

În ce comună ar trebui să aibă sediul Poliția de Frontieră? La Vama!

Unde visează să ajungă toți bărbații? În…Valea Măriei!

Unde se scaldă toți leneșii? La Băile Puturoasa!

Ce-i lipsește unui grătar ca să fie bun? Mujdeni!

Unde-i cea mai numeroasă ciurdă? La Pășunea Mare!

Unde se află jumătate dintr-o celebră firmă de băuturi răcoritoare? La Coca!

Unde fac sătmărenii plajă? La Nisipeni

Dar băi de nămol? La Noroieni!

Punem punct aici fanteziilor toponimice dar nu înainte de a spune un mic ”banc, tematic: Se cunoaște vechea luptă pentru întâietate dintre Satu Mare și Baia Mare.

Cum vii cu trenul dinspre Oradea, aproape de gara Satu Mare, pe o clădire CFR s-a șters prima literă și scrie acum ”ATU MARE”.

Nervoși, băimărenii au reacționat foarte rapid și la rândul lor au șters și ei prima literă din numele orașului BAIA MARE!

Acum rămâne să vedem care e mai…”TARE”!

 

Năzbâtia Masculicului Conziler i-a înfuriat zdravăn pe liderii udemeriști sătmăreni. Adicătelea cum vii tu, să te autoproclamezi candidat la Primăria municipiului Satu Mare, fără niciun fel de țâdulă de la stăpânirea politică? Ce jocuri vrei să strici tu măi Csaba, cu aceste mici șocuri?

Acțiunile lui Masculic Csaba, secondat mai mereu de Butka Gergo, nu au avut darul de a-i impresiona pe șefii udemereauăi locale, iar actele sale au fost taxate, cel puțin, ca fiind ciudate, deși omul ăsta chiar a încercat să-și ia în serios atribuțiile de consilier local, adică sătmărenii au putut vedea că îl interesează și altceva decât panglicăraia din ședințe ori îndemnizația de după.

A fost foarte clar semnul dizgrației din parte organizației UDMR, atunci când Masculic a fost schimbat din funcția de lider de grup al consilierilor UDMR din Consiliul Local Satu Mare.

Conducătorii UDMR spun bățoși că ar avea în vizor vreo șase alți candidați, mari și lați, declarație atât de naivă, încât au râs de ea până și curcile!

Este cât se poate de evidentă criza de resurse umane redutabile la UDMR, deși în oraș chiar că sunt destui oameni capabili aparținând etniei maghiare, numai că din păcate, foarte mulți dintre aceștia nici nu vor să audă de UDMR, d-apăi să se mai și arunce în vâltoarea unei candidaturi atât de incerte!

De parcă nu ar fi fost destulă ruptura iremediabilă dintre seniorii și juniorii partidului, iată că se profilează o nouă falie majoră, chiar în interiorul grupului tânăr din partid, iar pozițiile par a deveni ireconciliabile.

La cum stau trebile acum, Masculic este perdant încă din start. Că nu s-a născut încă omul, în niciun partid din România, nu doar în UDMR, care să aibă câștig de cauză în lupta cu murdara dar atât de eficacea mașinărie politică.

Desigur, formațiunea politică din care (încă) face parte, nu-i va ierta acest puseu de independență și Masculic Csaba poate fi sigur de pe acum, că nu va mai prinde nici ultimul loc pe viitoarea listă de consilieri locali.

Defapt, un lider marcant al UDMR nici măcar nu-i recunoaște apartenența la etnica maghiară, spunând: ”Masculic și Butka, nici nu sunt unguri, nu vedeți ce nume au? Sunt slovaci maghiarizați, deci, nu-s de-ai noștri!”

Scurt și la obiect! Mai vreți ceva?

 

O poveste de un amar umor s-a petrecut la Satu Mare, în primăvara anului 1944, atunci când evreii sătmăreni au fost ghetoizați.

Povestea este relatată de Naftali Stern și îl are ca erou pe Jehuda Stern, venit de la Budapesta, la fratele său, prosper comerciant de pește care avea o casă vis a vis cu Casa Albă, unde este acum blocul de pe strada Corneliu Coposu.

Pedantul domn Jehuda Stern a fost găsit spânzurat în podul brutăriei lui Schwartz, aflată la intesecția străzilor de astăzi, Ham Janos cu Martirilor Deportați.

Pentru a fi mai sigur de reușita actului său sinucigaș, bătrânul Stern a băut, înainte de a-și pune ștreangul, o sticluță cu otravă.

Lângă trupul inert a fost găsit un plic pe care scria în idiș ”Iubiților mei”, de conținutul căruia erau foarte curioși anchetatorii care s-au prezentat la fața locului.

Așa că anchetatorul Sarkozi l-a obligat pe naratorul acestei povești să-i traducă în limba maghiară textul cu pricina, amenințându-l cu moartea dacă îndrăznește să ascundă ceva.

Tânărul s-a codit puțin dar până la urmă, tot l-a tradus. Cuvânt cu cuvânt, într-o maghiară cât se poate de expresivă așa cum i-a cerut sinistrul anchetator Sarkozi.

Jehuda scria în mica sa scrisorică de adio, după chestiunile de ordin familial, că atunci când Hitler a ajuns la putere a fugit din Berlin, din calea acestuia la Viena. În 1938, Fuhrerul a venit după el la Viena și atunci Jehuda a fugit la Budapesta.

Dar și aici l-a ajuns blestematul acela de Hitler și atunci a fugit în luna martie a anului 1944, la Satu Mare.

După câteva zile, mâna lungă a terorii hitleriste l-a ajuns și la Satu Mare, unde se află acum.

În sfârșit, Jehuda îl invită pe Hitler să îl urmeze pentru a cincea oară, să vină după el, frumos frumușel, iaca în podul brutăriei lui nenea Scwartz, că-i loc bun de spânzurătoare.

Bietul Jehuda fu îngropat chiar în aceeași zi, și-și doarme somnul de veci în cimitirul evreiesc, Status Quo.

Dincolo de umorul ușor macabru al povestioarei trebuie să remarcăm puterea de premoniție a veselului unchișor Jehuda Stern: nu va trece nici măcar un an și Hitler îl va urma, într-adevăr, sinucigându-se la rândul lui, în adăpostul său subteran, alături de metresa lui, devenită înainte de moarte, soție, Eva Braun.

 

 

Masculic nu ia nimic!