Mai mulţi postaci, scriau cu sfântă revoltă că parangheliile prin Sătmar sunt inutile şi doar se cheltuieşte o căruţă de bani, absolut pe degeaba.

Realitatea a dovedit însă, că la aceste manifestări participă zeci de mii de sătmăreni, care efectiv se bucură de frumuseţea acestor sărbători.

Adevărul este că în marile oraşe, au loc simultan, foarte multe evenimente. Asta înseamnă că o comunitate adevărată, trăieşte pur şi simplu!

Două babe surde din Centrul Nou, fericite beneficiare ale unor apartamente luxoase, încă din vremea lui Ceaşcă – şi vă las pe voi să ghiciţi cine avea parte de o astfel de casă în buricul târgului – se plâng că nu pot dormi două nopţi, din cauza gălăgiei din centrul nou, de la spectacole.

Desigur, mitingurile comuniste aveau loc ziua în amiaza mare şi nu deranjau prea tare, trăiam doar într-o epocă frumoasă, cu scandări controlate.

Atunci ce să mai zică cei care locuiesc în imediata apropiere a căii ferate, unde toată noaptea trec ca-n vijelie, nesfârşite garnituri de trenuri?

Să se desfiinţeze cefereul, ca să poată dormi ei liniştiţi?

În momentul în care ţi-ai ales o locuinţă în zona unui scuar, cum este şi platoul de pe bulevardul 25 octombrie, nu era greu de ghicit că aici vor avea loc manifestări de tot felul, nu dintre cele mai silenţioase, cum şi-ar dori onorabilii pensionari din zonă, care se pare că nu sunt din categoria insomniacilor.

ştiu însă câteva familii, care locuiesc în preajma încântătorului lac Cubic din cartierul Solidarităţii, care spun că la ei este o linişte numai bună pentru cei care nu suportă gălăgia şi tumultul stradal, şi că sunt gata oricând să facă un schimb de locuinţă cu iritaţii locatari din centrul nou, ba ar mai da şi ceva bani la diferenţă, dacă ar fi cazul.

Oamenii aceştia promit că nu vor face niciodată vreo reclamaţie, oricâte spectacole s-ar organiza, ba mai mult, s-ar bucura numai să poată urmări direct de pe balcon, cele mai mari nume din muzica românească şi străină.

Acuma şi bătrâiorii din Centrul Nou poate că au niţică dreptate şi îi irită fastul, vâlva şi forfota de la Zilele Oraşului sau Zilele Judeţului.

Pe de altă parte, nu credem că este corect ca pentru a nu deranja somnul câtorva foşti nomenclaturişti şi securişti, peste 10.000 de oameni să fie siliţi să meargă la un concert înafara oraşului, undeva pe islaz.

Peste tot în lume, în centrele oraşelor se organizează, mult mai des decât la noi, tot soiul de manifestări şi nimeni nu pare a fi deranjat, ba dimpotrivă, locuitorii din zonă se bucură când văd un flux de vitalitate care se revarsă pe străzi!

 

Reţetarul planului de amenzi la Circulaţie este pe cât de simplu, pe atât de eficient. El funcţionează de peste o jumătate de veac, cu precizie de ceasornic.

Deci: ascundem maşina Poliţiei în boscheţi şi-i vânăm pe fazani. Poliţiştii cunosc foarte bine locurile unde şoferii mai apasă pe acceleraţie, aşa că nu-i greu să-l prinzi pe infractorul care a depăşit viteza legală.

Dar pentru că între şoferi s-a instaurat un soi de solidaritate de breaslă, materializată prin atenţionarea cu farurile, în câteva minute, poliţaii intră în şomaj…tehnic, deoarece toţi participanţii la trafic respectă viteza legală.

Nu-i niciun bai, că se adaptează şi caşchetarii, care iute schimbă locul pândei. Mai prind vreo 10 ghinionişti şi iară îşi mută hogeacul, nu-i aşa?

şefii îi laudă, băieţii au activitate, nenorocirea este însă că misiunea lor adevărată, cea de prevenţie, este dată uitării şi acest lucru este cât se poate de vizibil, tragic de vizibil, dacă ne uităm la creşterea alarmantă a numărului de accidente de circulaţie, din ultima vreme.

Există câteva locuri în judeţ, unii zic că-s blestemate rău de tot, unde au loc foarte multe evenimente rutiere cu consecinţe extrem de grave. Defapt, este vorba doar de nişte curbe mai periculoase pe care neîndemânaticii, ori începătorii le iau cam prin şanţ, mai ales pe timp de ploaie.

În loc ca echipajele de poliţie să-şi concentreze atenţia şi activitatea pe aceste zone cu risc ridicat, preferă să stea la pândă pentru amărâtele alea de amenzi, în zone cu circulaţie relativ, sigură.

Este cât se poate de evident că poliţia noastră, nici după un sfert de veac de la aşa zisa lepădare de miliţianism, nu a învăţat mare lucru şi efectiv, nu-şi înţelege menirea exactă.

Se raportează triumfător mii de cazuri infracţionale ori contravenţionale rezolvate, se pune batista pe ţambal la alte mii de cazuri nerezolvate, de parcă noi am avea nevoie de poliţie, ca să ne agreseze tot timpul, nu să ne protejeze!

Despre activitatea preventivă reală se amintesc acolo la bilanţ, două – trei rânduri, întâlniri cu nişte copii plictisiţi de prin şcoli şi alte chestii absolut minore, copiate neatent, din Occident şi cu asta, basta!

 

Sătmărenii sunt tot mai nemulţumiţi de serviciile prestate de Transurban, mai ales de cele legate de automatele de bilete de autobuz dar nici cu cele care eliberează, sau ar trebui, tichete de parcare nu-mi este ruşine.

Nu de puţine ori, vezi în faţa acestor aparate, oameni, ori nervoşi, ori disperaţi, care bagă de-a surda bani în tonomatele astea flămânde şi nu primesc nici o ţâdulă.

Unii ştiu că, decât să te aventurezi la o astfel de măgăoaie, mai bine mergi cu taxiul, pentru că este mult mai ieftin.

Normal că nu ai cum să faci vreo reclamaţie la Protecţia Consumatorului. Ce dovadă ai că nu ai primit biletul, sau câţi bani ai băgat acolo?

Încearcă numai să călătoreşti fără bilet şi vezi ce ţi se întâmplă! Se ştie de multă vreme despre toate acestea dar se pare că, atâta vreme cât aparatele ăstea lucrează în ”favoarea” onoratei noastre Primării, pe clasicul principiu: îţi iau banii, iar în schimb, nu-ţi dau nimic, nu e niciun fel de problemă pentru isteţii şi inventivii noştri edili municipali.

Dar nici cu cealaltă regie municipală nu mi-e ruşine, respectiv, Apaservul. Străzile Sătmarului sunt adevărate piste cu obstacole cauzate de gurile de canalizare, devenite cratere extrem de periculoase. Drumurile sunt brăzdate de denivelările făcute de astuparea aiurea în tramvai, a tot soiul de canale şi şanţuri din mijlocul şoselei.

Repararea acestora se face doar mântuială. Nişte muncitori necalificaţi amestecă manual nişte ciment cu nisip şi cârpesc asfaltul.

Prima maşină de un tonaj ceva mai mare care trece pe acolo, distruge instantaneu, sisifica muncă a acestor băieţi sărmani, dotaţi ca în Evul Mediu, care fac şi ei ce pot.

Nu ştim dacă Primăria Sătmarului (mai) are în organigramă inspectori de teren dar dacă totuşi, aceştia mai există, cu siguranţă că sunt angajaţi ”part time”, deoarece nevăzătorii nu pot lucra mai mult de patru ore pe zi.

Este celebru în România şi nu numai, instalatorul Dorel, specializat în producerea gafelor de proporţii.

Sătmărenii mai hâtri, spun că au şi ei un ”Dorel” al lor, nu tocmai instalator de profesie, ceva mult mai mare şi mai important, dar la fel de priceput ca şi cel din bancuri!

 

(E)Tichet(a) de prost!