Cu toate că mai avem peste un an până la alegerile locale, campania electorală deja este în toi, pentru că – nu-i aşa? – mizele sunt extrem de schimbătoare.

Cea mai mare gălăgie vine dinspre însetata opoziţie, mai flămândă ca oricând, să pună şi ea guriţa-i locvace pe ciolanul destul de costeliv al puterii.

Defapt, lucrurile sunt extrem de complicate şi prin partide. Nu se ştie exact cine cu cine va defila.

Deocamdată, UDMR, fidel principiilor sale de a nu avea niciun principiu, s-a şi aliat cu noul PNL, care la rândul său, s-ar face frate şi cu dracul numai să ajungă, măcar cu hârzobul cârdăşiei necondiţionate, în confortabilul hogeac al puteii locale.

Atâta doar că, prin partide domneşte o hărmălaie absolută şi, cum locurile eligibile de pe listele de consilieri locali sau judeţeni sunt fatalmente limitate, să vedeţi ce un circ o să înceapă chiar înainte de facerea lor!

Sîngeroasă va fi şi lupta pentru scaunul de primar, având în vedere că de data asta au fost înghesuiţi în acelaşi sac partinic, indivizi care până mai ieri, se scuiapu în piaţa publică!

Nu e uşor, vorba cântecului. Că, vorba aia, toate-s frumoase până la împărţirea ciolanului. Atunci nimeni nu mai iartă pe nimeni şi deja se încearcă tot soiul de combinaţii care mai de care mai fanteziste pentru a fura startul.

Opinia publică asistă siderată la un grosolan spectacol, fără nuanţe, fără eleganţă, fără minima civilitate pe care ar trebui s-o presupună sfertul de veac aşa zis democratic, trecut de la Revoluţie!

Nimic din toate acestea, absolut nimic! O bălăcăreală dezgustătoare, un şir de invective de neam prost, emise de nişte inşi cu şcoli dubioase şi cu afaceri aşijderea, care acum vor să ne dea lecţii de morală şi de europenism.

Dar tot e bine, pentru că măcar aşa, poate vor ieşi din amorţeală, oamenii de calitate care până acum s-au ţinut departe de mizeriile cotidiene ale lumii politice.

Dar încă ziua alegerilor locale este destul de îndepărtată şi lucrurile se vor mai da peste cap de câteva ori.

Nu vrem să dăm niciun pronostic, defapt, acum ar fi şi imposibil şi nu merită să ne hazardăm, pentru că în acest joc nu se respectă nicio regulă, dar este evident că oala stă să dea în clocot.

Având în vedere faptulcă preşedintele consiliului judeţean va fi ales de către consileirii judeţeni, bătaia cozii peştelui se va da pentru scaunul de primar al municipiului Satu Mare.

Dacă PNL va scoate un candidat onorabil,atunci cu siguranţă, în condiţiile în care voturile românilor se vordiviza cum trebuie, atunci UDMR va recîştiga mult râvnita poziţie de edil şef.

Acum credem că la asta se lucrează!

 

Niciodată nu am văzut o acţiune pentru comunitate care să fie sabotată chiar de reprezentanţii ei, aşa cum a fost Festivalul Magnoliei de la Păuleşti!

În ciuda faptului că la deschidere a participat conducerea judeţului, primarul şi viceprimarul nici nu au catadicisit să se arate, ceea ce dovedeşte încă o dată, că nesimţirea unora nu are margini.

Nu mai vorbim de afişele rupte cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună şi nici despre faptul că Festivalul a trebuit să se desfăşoare pe un teren privat.

Diversiunile s-au ţinut lanţ, culminând cu intervenţia vajnicei noastre Poliţii, recte cea din Păuleşti, care a interzis singurului comerciant prezent să vândă bere, pe motiv că legea spune cum că la astfel de manifestări este interzis consumul de alcool.

În primulrând, berea este cuprinsă în categoria alimetnelor, în al doilea rând, o asemenea lege nici nu există, pentru că atunci când am cerut să nise precizeze care este dispoziţia legală cu pricina, un miliţain ne-a trântit-o de la obraz: ”Aveţi obligaţia să cunoaşteţi legea!”

Chiar dacă aceasta nu există!

Atunci cumsă se aştepte locuitorii comunei Păuleşti ca edilii să organizeze vreo manifestare culturală pentru ei, dacă şi în condiţiile în care alţii le organizează, ei le sabotează din răsputeri!

E bine totuşi, ca oamenii să vadă care este adevărata faţă a unor aleşi, ca să ştie data viitoare să se ferească de hunţutul de Ioşka şi acoliţii acestuia.

Dacă tot am ajuns iarăşi la Păuleşti, am întreba cu tot respectul cum stă dom primar cu dosarul pentru conducerea unui autoturism din dotarea Primăriei în stare de ebrietate şi avarierea acestuia, dacă are timp suficient, între atâtea atribuţii, să-şi întreţină cele şapte case mari şi late, dobândite numai el ştie cum, şi cu ce intenţionează să-i mai vrăjească pe păuleştenii la alegerile de anul viitor, dacă nu cumva, cineva o să împingă dosarele sale penale, unele grele de tot, în zona mult aşteptată!

 

De la o vreme încoace, prin Sătmar se petrec nişte crime înfiorătoare, de parcă am fi într-un serial din ălea, în care crimele misterioase nu mai pot fi stăvilite.

Cea mai recentă, a dezaxatului ăla mintal din Giungi, care şi-a ucis părinţii, ba chiar a răstignit-o pe mama lui, pare desprins dintrun neiertător film horror.

Actriţa Gabriela Dorgai a sfârşit şi ea strangulată foarte aproape de sediul Poliţiei Judeţene, în plin cetnrul Sătmarului, şi nimeni nu ştie nimic.

Au urmat apoi gemenele găsite deunăzi, în tomberon şi – desigur! – nici cea mai vagă idee cine ar fi făptaşul.

Noroc, vorba vine, că ucigaşul de la Giungi s-a predat singur, alergând să se căiască la preot, că altfel mai aveam un caz de infracţiune gravă cu autor necunoscut.

Ceea ce pune pe gânduri opinia publică este faptul că poliţiştii noştri, cu rapoarte anuale extrem de triumfaliste, nu reuşesc să rezolve aceste cazuri cutremurătoare, dar în schimb îi vânează pe locuitorii paşnici cu multă osârdie.

Din păcate, nimeni nuvrea să vadă toate aceste stări de fapt, niciun for superior nu a luat vreo măsură, deşi presa locală vuieşte de luni de zile pe această temă.

Miliţianul pe stil nou este mai presus de orice critică sau observaţie, iar limbajul şi comportamentul multora dintre caşchetari, este de-a dreptul suburban.

Există şi în România poliţişti profesionişti, numai că aceştia nu se bucură de nicio consideraţiedin partea şefilor.

În Occident, poliţistul este un sprijin real pentru comunitate. Dacă întrebi ceva, poliţistul manierat îţi explică foarte răbdător şi cu multă amabilitate.

E drept, aceştia nu provin din categoria celor care şi-au lăsat opincile la barieră, atunci când au venit prima dată la oraş, aşa cum sunt mulţi dintre ai noştri.

Apărătorii ordinii de acolo sunt oameni cu chipurile senine, şi încearcă să fie prezenţe cât mai discrete în peisaj, intervenind doar atunci când într-adevăr, situaţia o impune!

Cu toate acestea, acolo, numărul infracţiunilor este destulde scăzut, pentru că un poliţist adevărat ştie să lucreze cu metode subtile, mai exact, inteligente.

Cât timp la noi, Garcea este simbolul polimiliţianului reşapat, la ce te poţi aştepta?

Dar ceea ce ar trebuisă-i alarmeze cu adevărat pe reprezentanţii Ministerului Afacerilor Interne este dramatica scădere a încrederii populaţiei în Poliţie.

Acest sugestiv barometru nu este altceva decât expresia unei ineficienţe mascate cu brutalităţi inutile, ori pânda şoferilor din boscheţii de la marginea şoselelor.

Cât timp această mentalitate reziduală nu dispare, românii simt Poliţia mai degrabă ca pe o apăsare, decât ca pe o forţă menită să le asigure protecţia şi respectarea legilor.

 

Garcea Parcea