Zarvă multă, larmă mare, iată tabloul politic preelectoral actual! Dacă mai țineți minte, prin primăvara lui 2012, din neantul gros al aproximațiilor, s-a ridicat pe boltă un tânăr politician, cam băbășan de felul lui.

Tânăr, carsimatic, ambițios, cu replici dure, mă rog, un tânăr furios și iute, toate șapte episoadele, care promitea că va face și va drege, numai să fie votat.

Pentru molatica lume politică sătmăreană, apariția băiatului ăsta ar fi trebuit să constituie un duș rece, dar dacă tot am vorbit despre indolență ceva mai metaforic, nici dracu nu l-a băgat în seamă!

A candidat la Primăria municipiului Satu Mare și nu a reușit să facă nici măcar 5 %, ca să aibă și el acolo, măcar doi consilieri locali care să-i susțină cauza.

Oricine altcineva ar fi fost demobilizat în fața acestui usturător eșec dar nu și băiatul nostru, secondat de un alt tânăr, mai vehement chiar decât protagonistul poveștii.

Așa că în toamna aceluiași an, îl și vedem candidat la Camera Deputaților pe Colegiul 2,de data asta din partea PDL, partid pentru care a abandoant glorioasele linii doctrinare ale partidului lui Corneliu Vadim Tudor.

Urmează alte discursuri incendiare, dezvăluiri cutremurătoare, declarații sforăitoare, cu același nemilos rezultat. Eșec total și de data aceasta!

Bun! Vin la rând alegerile parlamentare parțiale pentru Camera Deputaților, în același Colegiu doi!

Între timp, după un circ de pomină, eroul nostru, fără pată și prihană, a trecut la Forța Civică.

Dar numai numele era de această formațiune, că forță nu a avut deloc, așa că băiatul nostru cu ochi suavi, mai înregistrează încă un splendid rateu politic.

Se pare că se cam obișnuise cu eșecul. După atâtea zbateri, iată, niciun rezultat!

Partidul lui s-a vărsat cu totul apoi în PDL, astfel că Sergiulică a ajuns fără să vrea, iarăși de unde a plecat.

Numai că pedeliștii l-au (re)primit cu mârâituri, iar eternul candidat perdant a lăsat-o – cel puțin pe moment – baltă cu politichia, ocupându-se mai mult de afacerile proprii.

Numai că dacă el s-a apucat să scormonească prin biografiile altora, nici el nu a scăpat de cotrobăială, unde mai pui, că a și fost prins cu mâța în sac, împreună cu eternul său consilier, cu niște afaceri destul de sulfuroase, pe la niște primării.

Povești sunt multe, și adevărul se află poate, undeva la mijloc, iar în acest caz, aceste detalii nici nu mai contează.

Lecția politicianului tânăr, pus mereu pe harță, pur și simplu, nu ține la Satu Mare! Atitudinea de rebel fără cauză și fără pauză, nu prea are succes pe la noi!

Oamenii locului sunt serioși și vor ca politicienii care îi reprezintă, să fie așijderea.

Din păcate, din lecția lui Sergiu nu au învățat prea multe, alți tineri politicieni, care îi împrumută metodele, și culmea!, au un trecut mult mai pătat, decât eroul poveștii de față.

Vom reveni cu picanteriile de rigoare la momentul oportun, pentru că vorba aia, este păcat să tragi acum, la ceas lejer, cu tunul, după vrăbii!

 

După ce s-au păruit prin presă, iată că până la urmă, primarul și vicele din Călinești Oaș au ajuns să se încaiere în toată regula, în bună tradiție oșenească, unde conflictele se rezolvă în acest fel.

Bine că nu au scos și cuțitele, dar mult nu a lipsit, după cum declară cei care cunosc subiectul.

Conflictul edilitar călineștean are deja o istorie. Vicele Birtoc și primarul Copil sunt două săbii care nu au loc în singura teacă a Primăriei din Călinești Oaș.

Defapt, în comună a început de câțiva ani un adevărat Jihad cu țâpurituri neaoșe, și se pare că, pe măsură ce nisipul clepsidrei curge nemilos înspre alegerile locale din 2016, acesta se va acutiza tot mai mult.

Este evident că între cei doi nu e loc de vreo înțelegere, iar bătălia va fi de tip”care pe care”.

Este foarte greu să înțelegi ceva dinacest hățiș de conflicte. Am avut până acum tot felul de incidente locale, invective, acuze, reclamații, pâri, dar asistăm acum,la 2015, la o premieră de lupte libere între doi lideri locali.

Trecând peste penibilul evident al acestui incident, unde doi mardeiași se păruiesc fără nicio jenă, rămâne gustul amar al degradării exercițiului edilitar.

Dacă primii doi oameni ai unei comunități se bat ca niște derbedei, ce speranțe am putea avea de civilizare, ce pretenții europene am putea emite?

După cum observăm, oala politică dă în clocot. În ciorba de acolo se află un ciolan, tot mai golit de carne și – paradoxal – cu atât mai râvnit de cei ce-și bagă nasul unde nu le fierbe oala!

Asistăm la odegradare a spiritului civic, fără precedent. Amfi așteptat ca după peste un sfert de veac de democrație, oamenii să învețe ceva. Sau măcar cei care se erijează în lideri!

Din păcate, nimeni nu învață, absolut nimic. Nu că nu avem o evoluție dar lucrurile par să alunece pe un tobogan al haosului, al violenței verbale și, iată!, chiar fizice!

Urmează vremuri ciudate, iar bătaia mardeiașilor politici din Călinești Oaș, nu face altceva decât să prefigureze marele măcel care va începe nu peste multă vreme!

 

Dacă tot a apărut cartea Adrianei Săftoiu, ”Cronică de Cotroceni”, vom depăna și noi o poveste sătmăreană cu nenea Băsescu, din primăvara anului 2004, pe când Marinarul Șef era primarul general al Capitalei și președinte al PD.

Băsescu a venit la Sătmar la lansarea candidaților PD pentru alegerile locale.

Spectacol la filarmonică, tacâm politicianist concret, toate alea, după care, mare masă la Restaurantul Dacia.

Șefimea pedelistă a vremii s-a retras în salonul alb. Orele treceau ca vântul, era deja două noaptea, iar staff-ul se agita, îngrijorat că vor întârzia dimineață, la întâlnirea ce urma să aibă loc cu pedeliștii de la Baia Mare.

Imperturbabil, Băsescu nu dădea semne cum că ar vrea să se retragă, iar gazdele, politicoase, nu puteau să se ridice nici ele, de la masă.

Într-un târziu, cheful tot se sparge și trupa de la Bucale se repliază înspre camerele de hotel.

Nici bine nu ies pedeliștii sătmăreni din hotel, că unuia dintre ei, îi și sună telefonul. O doamnă din partid, începe cu reproșurile și spune că ea nu este prostituată, etc. etc.,spre consternarea celui sunat, care habar nu avea despre ce vorbește cucoana.

După îndelungi parlamentări, omul înțelege că femeia îl acuză cum că ar fi oferit-o lui Băsescu, pentru la nopate.

De bună credință, omul se apără și spune că nu știe nimic despre acest subiect.

Punând lucrurile cap al cap, și-a dat seama că doamnei cu pricina i se șoptise de un membru din stafful băsist, foarte tandru la urechi, numărul unei camere unde să se prezinte de îndată, întâmplător numărul acesteia, corespundea cu cel al camerei viitorului președinte al României.

Revoltată, duduia cu pricina a fost ferm convinsă că lucrătura aparține sătmărenilor, care defapt, habar nu aveau de nimic, deoarece Băsescu lucra direct, fără să-i implice pe liderii locali în tranzacțiile sale amoroase.

Normal, gagica a ratat marele moment, făcând exces de pudoare și poate de aceea steaua ei politică s-a și ofilit la scurtă vreme.

Au fost însă alte câteva frumoase, mult mai pe fază, care au știut să exploateze aceste oportunități, cum nu se poate mai bine.

În cei zece ani băsiști am avut și noi ocazia să le vedem pe aceste primadone, ne referim la cele care nu au sunat revoltate pe nimeni după ce li s-o fi făcut oferta directă, jucând în diferite vodeviluri cotrocene.

 

Copil, aproape senil