Ocoalele silvice de pe la noi sunt cunoscute și răscunoscute pentru felul de-a dreptul științifico – fantastic în care știu să dea ocol unei legislații întregi.
Cine nu crede, este destul să arunce o privire pe dealurile copozlite ale județului.
Desigur, dacă nu știu să facă nimic bun, pădurarii noștri, cu ai lor șefi în frunte, bagă strâmbe la greu, din motive – credem noi – foarte legate de cuvântul minune, ”șpagă”!
Pe prădătorii ăștia forestieri nimeni nu-i caută la oușoare și la vilișoare, ca să vadă ce mândrețe de avere au adunat prin cele crânguri, de la simplul pădurar până la brigadier, toată mafia asta deghizată în costume verzi, nu a făcut altceva decât să ardă inima verde a țării și să-și umple nesătulele burdihane
Povestea de astăzi îl are ca protagonist pe un investitor serios care s-a gândit să deschidă o frumoasă pensiune în zona ”Oțeloaia” din comuna Homoroade.
Omuls-a orientat foarte bine, având în vedere faptul că în toată Țara Codrului nu există o singură pensiuen turistică. Nu că în Oaș am sta mult mai bine!
Ei, și după ce a pornit investiția au și apărut piedicile păduroilor. S-au legat de tot felulde chichițe, iar într-un final i-au spus omului că vor închide cu o barieră calea de acces spre pensiune, pentru că drumul este al lor.
Această perfidă ticăloșie este posibilă într-un județ, unde autoritățile se strofoacă de ani de zile să atragă turiști înspre aceste meleaguri!
Pădurarilor și șefilor lor li se fâlfâie probabil de toate autoritățile, așa că fac după cum îi taie copacul, pardon, capul!
Că nu degeaba au început ei o mare investiție chiar în apropiere, construind un drumde toată frumusețea, care n uduce nicăieri, în vreme ce poteca spre Oțeloaia, acolo unde chiar poimâine vor veni mii de oameni, este lăsată de izbeliște!
Se pare că lucrurile sunt deja foarte grave și dacă am trăi într-o țară normală, toți imbecilii ăștia, profitori, șperțari și ordinari, ar fi dați afară, cât ai zice pește!
Este extrem de greu să faci ceva într-o lume în care se întâmplă astfel de porcării.
Una a bunului plac, unde unii se comportă ca în pădure și la propriu, și la figurat!
Iată de ce țara aceasta este una dintre cele mai nenorocite din toată Europa. Pentru că spiritul ziditorilor este sugrumat în permanență de demonii rătăciți ai distrugerii.
Pentru că nimeni nu mai are niciun fel de conștiință și toți sunt gata să-i înșele pe ceilalți, fără să clipească!
Ocoalele silvice de la noi ar trebui să se numească ”Ocoalele silvice ale junglei”.Mai exact, a Legii Junglei!

”Quod licet Jovi, non licet bovi!” spune un vechi dicton latin. Iar pentru cei care au chiulit de la orele de latină vom și traduce: ” Ce-i este permis lui Jupiter, nu-i este permis boului!”
Și credem că nicăieri nu se aplică mai bine aforismul strămoșilor noștri, decât în cazul Legii electorale!
Este o lege care sfidează orice urmă de legalitate, de bun simț sau de logică.
Păi spuneți dumneavoastră: președintele României se alege din două tururi, dacă în primul nu a obținut majoritate. La primar chestia asta nu mai este valabilă. Cu 20% din voturi poți ajunge primar, fără nicio altă tevatură. Atunci cum se aplică principiul majorității?
Apoi altă aiureală: președintele României, parlamentarii și primarii sunt aleși prin vot direct, în vreme ce președintele Consiliului Județean este ales de consilierii județeni!
Aberațiile acestei legi electorale au făcut ca să avem la ora actuală, peste 600 de parlamentari, asta ca nu cumva vreun Agamiță Dandanache să rămână fără ”coledzi”!
Facem legi tâmpite și apoi așteptăm ca să le respecte cineva. Am croit prin județe, colegii electorale sinuoase și tâmpite, numai și numai ca ele să corespundă arealului politic cât mai confortabil al unui partid sau altul!
O comună sau unoraș conduse de niște primari doriți doar de o cincime dintre locuitori, un consiliu județean în frunte cu o biată marionetă prezidențială, aflată mai mereu la cheremul unor consilieri județeni, anonimi dar cupizi, a se citi, borfași și interlopi mici și mijlocii (nu toți, e drept, dar cei cinstiți credem că vă dați seama că nu au niciun cuvânt în această ciorbă pestilențială!).
Înspre ce model de democrație – sau democratură? -se îndreaptă țara aceasta nefericită?
Oare de ce nu există un singur etalon, o dreaptă măsură, pentru alegeri? Cum am putea respecta niște legi făcute strict în interesul conjunctural partinic?
Oare cât timp se mai poate miza pe placiditatea și indolența electoratului?
Uff, ce de-a întrebări retorice ne vin în minte! Poate din cauza zăpușelii sau poate, cine știe, din pricina tensiunii sociale care – pe ci pe colo – își arată deja colții!

De-a lungul istoriei oșenii s-au bătut, în special între ei, pentru tot felul de chestii: începând de la onoarea lezată în cârciumă sau la danț, pe motive de gelozie, sau pentru pământ.
Niciodată până acum însă, nu s-au bătut pentru apă! De când a dat buzna seceta peste noi, au și început problemele.
Prima dată, la Negrești Oaș unde s-a înregistrat o bizarerie: 70 % din apa din captarea de la Valea Rea, nu ajunge în oraș.
Mergând pe firul…apei, inspectorii au descoperit că hemoragia hidrologică se produce în vestita comună Certeze, iar apa, care le lipsește atât de mult negreștenilor, se revarsă din belșug prin piscinele, gazonele și prin alte giumbușlucuri de high life certezan.
Câtă vreme a fost vreme ploioasă și era apă destulă, nimeni nu s-a plâns de nimic. Dar acum e dezastru și primărița negreșteancă nu mai știe pe unde să-și scoată ia tradițională, ca să rezolve problema.
Unde mai pui că bunii consumatori din Certeze sunt și rău platnici, mai exact, s-a ajuns în paradoxala situație, conform căreia, negreștenii plătesc apa pe care nu o consumă, iar certezanii sorbesc cu nesaț, apa pe care nici nu au de gând să o economisească, cu atât mai puțin să o mai și plătească, ba mai mult, îi amenință pe cei care-i iau la rost, foarte suav, cu moartea!
Următorul episod a avut loc pe aceași temă, în imediata vecinătate, la Racșa, unde lucrurile, respectând proporțiile, se desfășoară exact la fel: cei din deal consumă toată apa, iar cei din vale doinesc secetos, a jale. Na, că am făcut și o rimă pluvială.
Și în satele Codrului consumul de apă este restricționat dar trecând peste anecdoticul sec al situației, poate că și edilii ar trebui să dea o atenție mult mai mare protejării și sporirii resurselor de apă, având în vedere că verile care vor veni, se anunță la fel de lungi, fierbinți și secetoase.
Deocamdată, toți au primit câte un duș rece de înjurături, amenințări reciproce dar care nu pot rezolva problemele de fond.
Am auzit noi că în viitor se vor duce adevărate războaie pentru controlarea resurselor de apă, dar nu ne-am gândit nicio clipă că luptele vor începe chiar în Țara Oașului!

Setilă și Certezilă