Strada Tudor Vladimirescu din centrul Sătmarului a devenit o adevărată teroare, mai ales pentru conducătorii auto care fac imprudența să treacă pe acolo.

De-a lungul străzii există nu mai puțin de opt guri de canalizare, fix în mijlocul străzii, care, în urma recentelor asfaltări au devenit adevărate cratere.

Asfaltangiii au evitat să acopere aceste guri de canalizare și nu au făcut rău dar degeaba, că nu a venit nimeni apoi să le ridice la noul nivel al străzii.

E drept, aceste adevărate găuri negre sunt vizibile de la o poștă dar nenorocirea începe în momentul în care plouă și apa acoperă aceste capcane din șosea.

Neștiind că drumul este presărat cu gropi, bieții șoferi intră în ele direct, distrugându-și pur și simplu, mașinile.

Deja s-au și prezentat doi dintre acești ghinioniști la redacție, ca să-i îndrumăm unde să se ducă pentru a-și recupera pagubele, care nu sunt deloc mici.

Știm că prin țară, unii șoferi mai încăpățânați, au dat în judecată primăriile care nu se îngrijesc de starea drumurilor, și – nu o să credeți – au avut câștig de cauză!

Chestia asta sună ca într-un film despre extratereștri dar uite că s-a întâmplat chiar în România.

La Sătmar, circulația a devenit de-a dreptul infernală. Am mai scris despre sugrumarea circulației, chiar în apropierea străzii Tudor Vladimirescu, din fața Penitenciarului, unde de ani de zile se lăfăie pe două străzi, Mileniului și Mihai Viteazu, un uriaș șantier de construcții, care nu și-a micșorat nici cu un centimetru, aria, cu toate că lucrările sunt executate în proporție de 99 %.

E drept, în spatele gardului sunt aliniate frumos mai multe autoturisme cu numere străine, fix în mijlocul drumului, în vreme ce mașinile bieților sătmăreni sunt vânate de ăia la parcări, cu o agresivitate ieșită din comun.

Revenind la craterele de pe Vladimirescu trebuie să mai adăugăm că acestea există deja de luni bune și se pare că nimeni nuse sinchisește de asta.

Probabil că dacă cei care și-au distrus mașinile prin gropile ălea ar da în judecată Primăria, poate, dar nu-i sigur, că atunci cineva s-ar trezi din amorțeală.

Adevărul este că dacă toți automobiliștii care au suferit daune la propriile mașini ar cere despăgubiri, atunci nu credem că ar fi de ajuns întreg bugetul municipiului Satu Mare, de pe următorii cinci ani.

Dar dacă sătmărenii sunt obligați să-și plătească dările la zi, plus amenzile la legea circulației, ori pentru parcarea neregulamentară, atunci de ce nu ar fi valabilă această regulă și viceversa? E o întrebare retorică, știm…

 

Se pare că noua penelea sătmăreană a intrat într-o totală degringoladă!

Desigur, era doar o chestiune de timp până să explodeze oala ținută sub presiune, și încă rău de tot!

Erau de multă vreme, voci, la început stinghere, apoi tot mai stridente, care vorbeau despre toate neajunsurile acestui mariaj de contrarii doctrinare.

Dar mai acut decât orice principiu politic erau idiosincraziile personale ale pedeliștilor față de peneliști și invers, încă din vremea USL când cei doi combatanți se aflau pe baricade politice, diametral opuse.

Nu în puține localități, dușmanul de moarte al liderului local PNL era nimeni altul decât liderul local PDL.

Reciproca se aplică, așijderea.

A urmat după fuziune, un halucinant spectacol al unei nunți unde toți nuntașii stau la masă cu mâna pe jungher.

Se știe prea bine că aceste căsătorii politice forțate, nu au cum să se încheie prea bine.

Recenta demisie a copreședintelui organizației județene PNL, omul de afaceri Petre Mureșan, a constituit o adevărată senzație. Chestii de acest gen nu prea s-au întâmplat la Satu Mare.

Unii au fost supărați și spuneau că nu Mureșan ar fi trebuit să-și dea demisia. Sunt acolo alți papagali, mult mai periculoși care ar fi trebuit să facă un pas în spate.

Până la urmă, se pare că Petre Mureșan nici nu a greșit prea mult, făcând această bizară mișcare.

Poate că omul și-a dat seama că, în actuala configurație, șansele de a obține rezultate bune la alegerile locale din primăvara lui 2016 sunt extrem de mici.

Ori se știe mult prea bine că dacă nu faci un scor bun la locale, atunci cei de la Bucale te mazilesc fără să clipească. Cam asta îi așteaptă pe liderii sătmăreni, iar cei lucizi din partid știu prea bine toate acestea și deja au frisoane!

Așa că Petre Mureșan nu a vrut să-și asume nicidecum ”cronica unui eșec dinainte anunțat” și a preferat să-i lase frumos, pe alții, în ofsaid.

Sângerosul război ”fratricid” va începe de abia anul viitor, când se vor întocmi listele.

Atunci o să izbucnească vulcanic, frustrările și dușmăniile mocnite. O bună parte dintre nemulțumiți vor migra spre alte partide, văduvind și mai mult, precara zestre electorală a PNL Satu Mare.

Dar să nu anticipăm, vrem să savurăm acest suav masacru, la momentul oportun!

 

Hai să mai uităm un pic de ale vieții nămoloase valuri! Am găsit câteva povești evreiești, culese de la ciobanul Ștrul Klein, zis Ștruli din Certeze.

Noi o să v-o prezentăm pe cea mai faină, ”Femeia – pasăre”, pe care a auzit-o Ștruli de la un alt evreu bătrân, pe numele lui, Șani Essigman.

Se făcea că prin pădurile Oașului umbla un ciobănaș pe nume Toivi care într-o zi văzu pe cer un stol de cocori și atunci el a spus: ”Fată de cocor, cea mai frumoasă, vino la mine!”.

Și atunci, minune, a venit la el o pasăre care și-a lepădat penele pentru a deveni o fată frumoasă.

Cât era ziulica de lungă, iubita lui din noapte stătea neclintită pe un ram, ori că era arșită, ploaie sau ninsoare, pentru că se transforma în pasăre, dar cum se însera, se prefăcea în femeie, lepădându-și penajul.

Toivi a luat-o numaidecât de nevastă și apoi, au avut un copil. Era iubire nemăsurată la mijloc, iar ciobănașul Toivi se simțea pe culmile fericirii.

Ciobanul a vrut într-o noapte să termine cu viața asta dublă, ziua pasăre, noaptea femeie, așa că i-a ars penele aruncate în pragul tindei.

Dimineața, nevasta lui s-a ridicat din pat și a mers la marginea unei stânci. Și-a întins mâinile de parcă ar fi fost aripi și s-a aruncat în hău, zdrobindu-se de pietre, spre amara deznădejde a nesăbuitului ciobănaș.

Morala poveștii este aceea că omul trebuie să se mulțumească în viață, chiar și cu o jumătate de noroc.

Dacă nu ești îndestulat cu ce ai și-ți forțezi norocul, vorba aia, nemulțumitului i se ia darul!

Așa-i că parcă vi s-au mai descrețit frunțile? Dacă-i așa, până săptămâna viitoare mai scotocesc eu în tolba cu povești a lui Ștruli și vă mai spun una!

 

Drum Bum!