Mai nou, magazinul ”Profi” din Centrul nou a devenit raiul cerșetorilor și boschetarilor.

În ciuda faptului că magazinul este situat în plin centru, asta nu-i împiedică pe agresivii și insistenții cerșetori să blocheze pur și simplu intrarea, pe modelul magazinului ”Someșul”, în care nu poți intra până ce nu te blagoslovește cerșetorul acela care operează în zonă de ani buni.

Dar la ”Profi”, lucrurile s-au specializat. Cerșetorul nu mai stă afară, ci înăuntru, chiar în fața intrării la rafturi.

Te acostează foarte natural, e bine îmbrăcat, rotofei și nici nu-ți imaginezi ce țeapă o să-ți iei!

Individul vine direct la tine și-ți spune că nu vrea bani, să nu spună lumea că îi dă pe băutură.

N-ai vrea tu totuși, să-l lași să-și cumpere niște cartofiori pentru flămânzii lui copilași, și apoi să plătești tu la casă, infimul cost al acestora?

Toată lumea din magazin se uită la tine, ai vrea să scapi, ești pur și simplu năucit, nu ai mai trecut printr-o astfel de situație, și ca să scapi rapid de insul acesta extrem de insistent, accepți speriat, cu o jumătate de gură.

Cumperi ce ai de cumpărat dar insul acesta îngrozitor te așteaptă deja cu coșul, la casă.

Da, nu a pus prea multe, dar nu ai vrea să-l lași să pună în coș un detergent mic, mic?

Nici nu observi că a mai aruncat un coș și un parfum scump. Se bagă în fața ta și are un dialog cu casiera care îi reproșează pe un ton blajin faptul că înainte vreme, a molestat pur și simplu o doamnă, care nici nu a mai intrat în magazin.

”Dar șefa știe!” se apără impertinentul vlăjgan care tocmai te-a tapat de aproape o sută de lei. ”Pentru copilași, sărmanii,că nu au ce mânca”!

Tu ai pierdut controlul situației demult, nici nu știi bine ce se întâmplă, n-ai pățit așa ceva, în viața ta, nu te ajută nici casiera care

scanează repejor produsele din coșul nesimțitului.

Nu știi cum să reacționezi, e o coadă lungă, lumea se uită impasibilă la micul spectacol, casiera spune că insul acesta face același lucru cu mai toți clienții magazinului, tu nu înțelegi ce se întâmplă defapt, decât poate în momentul în care plătești grăbit totul și observi că în final, cumpărăturile cerșetorului de lux au fost mult mai mari decât ale tale.

Ceri o pungă mică, deh, cumpărături puține, nu sunt decât pungi mari și scumpe, casiera îți întinde vag ceva mărunțiș, drept rest, tu nu mai ai nevoie de nimic, nu vrei decât să ieși din magazinul acesta îngrozitor, în vrem ce jefuitorul tău a rămas să mai povestească nu se știe ce, cu domnișoara casieră.

Am dat toate detaliile exacte ca să se știe ce poți păți la unele magazine și stăm și ne întrebăm cum se face că onor conducerea acestor magazine, care are camere de supraveghere, nu-i așa? tolerează la modul absolut suspect, acest jaf infam la adresa clienților.

Nu știm pentru cine e profi..tabil să-și strice imaginea în felul acesta dar astfel episoade nu sunt ”profi” deloc pentru un comerț care ar trebui să fie cât de cât civilizat!

 

Altă poveste din Oaș, de data asta cu oșenii de astăzi și nu cu evreii de odinioară, după cum v-am obișnuit în ultima vreme.

Într-unul dintre cele mai izolate sate din Țara Oașului, multă vreme, cel mai bogat gospodar era un șofer care lucra la o întreprindere de stat dar care nu avea de…stat deloc, atunci când era vorba să mai facă niște curse clandestine.

Casa șoferului, construită prin anii 80, este cu un etaj, trasă în terasit, după moda vremii.

Desigur, opulența aceasta afișată a stârnit invidia multora dar cel puțin în cazul unui tânăr sătean, aceasta s-a manifestat într-un mod foarte ciudat.

Visul tânărului oșan nu era altul decât acela de a ridica o casă și mai arătoasă decât cea a șoferului.

Dar cum era sărac lipit pământului, toate acestea nu erau decât un simplu vis de copil frustrat.

Dar după Revoluție, părea că norocul îi surâde feciorașului. A plecat ilegal din țară, ascuns în cala unui vapor, unde era să moară sufocat, și a ajuns într-un chinuit final, pe țărmul Irlandei.

A muncit aici pe brânci șia reușit să cumpere un teren, chiar lângă casa șoferului și s-a hotărât să ridice o casă cu două etaje, așa numai ca să-i dacă în ciudă trufașului șofer.

Literalmente, s-a chinuit ani de zile ca să strângă bani mulți și s-a apucat de construcție, acolo departe, în satul său natal.

Însă când a venit acasă într-o vară, era să se sufoce de furie: peste drum de casa șoferului apăruse brusc, o casă făloasă exact cu două etaje!

Un alt vecin, prieten de-al lui din copilărie, se pare că avusese același vis: să-l întreacă pe șofer, cu casa aia a lui de coșmar.

Eroului nostru nu i-a mai rămas decât o singură soluție, iar cei care-i cunosc bine pe oșeni, nu se vor mira deloc: să construiască o casă cu trei etaje.

Alți ani de chin și privațiuni extreme dar casa făcută de băiat le depășea cu mult și pe cea cu un etaj dar și pe cea cu două.

Acum, casa aia a lui, este cea mai mare din tot satul. Balustradele sale de inox sclipesc în soare, trufașe.

Au mai trecut câțiva ani dar casa aceea uriașă, tot nu era locuită de nimeni.

Într-un târziu, băiatul s-a hotărât să se întoarcă acasă.

A pornit stingher pe străzile satului, da binețe în dreapta în stânga, unii îi răspundeau cu o jumătate de gură, alții deloc, de parcă ar fi fost vreun străin.

Adevărul era că sătenii pur și simplu nu-l mai recunoșteau. Feciorașul Nonu, mlădiu și cu bujori în obraji devenise un om îmbătrânit înainte de vreme, o umbră necăjită a falnicului oșenaș de pe vremuri.

S-a întors la casa aceea mare și grea ca un blestem fără dezlegare și cu pași abătuți, s-a urcat în mașină, nu înainte de a mai arunca o privire acelei case enorme, reci și străine, a oftat adânc și a demarat în trombă.

De atunci nu l-a mai văzut nimeni. Îi venise hirul că ar fi grav bolnav, undeva într-un spital dintr-un orășel irlandez și că din cauza epuizării, trupul său vlăguit nu mai poate fi vindecat.

O poveste tristă, despre un tânăr care a avut un vis mult mai mare decât putea trupul lui firav să ducă…

 

Colegii noștri au intrat în ultima vreme pe firul unor afaceri imobiliare de-a dreptul șocante.

Samsarii imobiliari își aleg cu multă grijă țintele, mai ales în rândul bătrânilor neajutorați și singuri, iar apoi îi joacă pe bieții de ei, pe degete.

Deși ar fi foarte simplu să dea un anunț pe internet pentru vânzarea locuințelor, oamenii în vârstă nu știu să se descurce și atunci, de bună credință, apelează la serviciile unor agenții imobiliare.

Odată încăpuți pe mâna acestor hiene, oamenii aceștia sărmani, nu mai au nicio scăpare.

La început, proprietarii sunt puși să semneze un contract cu firma de imobiliare prin care se angajează să plătească la vânzarea imobilului, către firmă, 3 % din valoarea tranzacției.

Apoi, aduc un client cu care se ajunge la o înțelegere. Imediat, samsarul îi spune proprietarului – normal, între patru ochi – că nu va trebui să plătească 3 % (în cazul nostru, 1000 de euro!) ci dublu, adică 2000 de euro, dacă vrea să vândă!

Natural, proprietarul refuză acest jaf și atunci virtualul cumpărător este anunțat de către agentul imobiliar că proprietarul s-a răzgândit și nu mai vrea să vândă.

Iată mecanismul cel mai simplu de a-l ține proprietar captiv, la bunul plac al agentului!

Chestia asta a pățit-o colegul nostru de mai multe ori, și nu doar la o singură agenție, așa că nu avea cum să nu fie suspectă o asemenea metodă!

Noroc că ne-am dus pe fir, iar ceea ce am descoperit, va deveni o frumusețe de anchetă despre mizerabila mafie imobiliară sătmăreană.

Facem pe această cale un apel către toți sătmărenii care au devenit victimele acestor nemernici. Credem că a venit timpul să-i demascăm pe acești infractori periculoși. Deocamdată, urmează ancheta noastră!

 

Imobiluță șiVlăduță