Deservirea populației în comerțul privat din zilele noastre a devenit în zilele noastre mult mai cumplit chiar decât cea din regimul comunist.

Dacă vă gândiți de pildă, să vă cumpărați niște mobilă de la un magazin cu ifose, al cărui nume rimează cu RISK, vă rog să vi-l asumați!

În primul rând, trebuie să vă înarmați, încă din start, cu o uriașă răbdare.

Angajatele de acolo sunt precum curca între lemne și când nu știu să pornească un calculator o cheamă pe șefa, iar acesta chiar îl pornește dar degeaba, că mai departe nu se descurcă.

Un client care a cumpărat o masă, a avut surpriza să constate acasă că defapt, i-au fost livrate niște așchii, iar atunci când s-a întors pentru a i se schimba marfa defectă, era ora 10 și jumătate dimineața, i s-a spus să revină peste o oră pentru că ”băieții” nu au ajuns la servici, ca să-i rezolve problema.

Halucinant, nu?

Ca să nu mai vorbim cum se livrează mobila aici. Bucățele și fărâme și bineînțeles că firma nu are niciun muncitor care, chiar contracost, să vină și să-ți monteze chestiile ălea urâte și scumpe.

Peste drum, la Praktiker, zici că bate alizeul falimentului, adus de ploaia primăvăratică, care se revarsă binefăcătoare, direct peste produse.

Recipiente uriașe sunt presărate prin magazin pentru a mai stopa ceva din diluviana catastrofă, iar cumpărătorii debusolați, rătăcesc îndelung printre rafturi, unde nimeni nu-i întreabă dacă aceștia doresc ceva.

Am fost poate de o mie ori acolo dar nimeni, niciodată, din personal nu a venit să ne ajute, numai după nesfârșite insistențe de-a dreptul penibile.

La alt magazin am cumpărat o ușă și am fost încredințați că ea are 200 de cm, așa cum am cerut.

Desigur, acasă am observat că ușa avea 205 centimetri, iar când am reclamat acest lucru, ni s-a spus să o aducem înapoi în ambalajul original.

Adică să plătești de două ori transportul unei uși, pentru incompetența unor imbecili!

Țepele de genul acesta sunt, vorba aia, fără număr și degeaba te apuci să schimbi repede magazinul dacă metehnele rămân neschimbate!

Dacă la toate acestea mai adăugăm și modul mitocănesc de adresare, vom avea imaginea unui comerț troglodit, plin de capcane, gata să-ți golească buzunarul prin țepuire directă.

Să nu care cumva să credeți însă că firmele astea păgâne vor da faliment! Nici vorbă! Cumpărătorul român este bine antrenat încă din vremea sărăciei Ceaușescului, ca să fie umilit și agresat pe banii lui.

De unde mama dracului au năvălit atâția mitocani în orașul acesta, unde și-or fi lăsat opincile înainte de a se angaja în comerț, nu avem de unde ști!

Situația este deja mai mult decât alarmantă, și se pare că autoritățile sunt deja depășite de acest flagel mizerabil al comerțului de tip troglodit.

 

Un elev dintre aceia care iubesc cu adevărat poezia, deținător a mai multor premii importante în domeniu, s-a prezentat la preselecția pentru un concurs de recitări dedicat lui Mihai Eminescu, care se va ține după calendarul sovietic, cândva, nu se știe când, că după cel românesc, 15 ianuarie a trecut demult.

Băiatul ne-a mărturisit și nouă că vrea să participe, iar noi, poate nemiloși, i-am prezis că nu va trece nici măcar de această preselecție, d-apăi să mai ajungă în concurs!

Normal, așa s-a și întâmplat iar cei care cunosc prea bine nivelul intelectual general al profilor de română din Satu Mare, nici nu credem că se miră prea tare.

Dacă pentru noi nu a fost o surpriză, bietul prunc a fost de-a dreptul răvășit și ne-a spus că în timp ce recita, o profesoară, de pe la Colegiul Național Ioan Slavici probabil, râdea ca proasta în târg, numai ca să-l intimideze.

Nedumerit, concurentul ne-a întrebat de unde am știut noi că nu va lua preselecția, îi cunoșteam pe cei din juriu?

I-am răspuns imediat, că nu-i cunoșteam pe cei din juriu deloc dar în schimb, cunoaștem foarte bine sistemul, care e putred, ticălos și infect!

Am spus de nenumărate ori că în ceea ce privește învățământul, Sătmarul stă sub zodia unui ghinion absolut.

Noi nu ne amintim de vreo lansare de carte unde acești ”telectuali” să participe, necum să mai și spună două vorbe!

Ca să vezi cât interes au indivizii aceștia pentru cuvântul scris!

Și ne mirăm apoi că elevii, aproape fără excepție, nu mai iubesc literatura, că nu mai citesc absolut nimic și-i urăsc pe toți scriitorii, fără discernământ!

La concursul ”Recitatio” de mai an, niște profesori s-au arătat foarte revoltați de faptul că elevii nepremiați, nu au primit nici măcar o diplomă de participare.

Organizatorii au spus că da, este absolut necesar să primească fiecare participant, o hârțoagă acolo, dar și participarea asta trebuie oarecum diferențiată, așa că de acum înainte se vor acorda și aceste mult râvnite diplome astfel: ”Diplomă de participare penibilă”, ”Diplomă de participare înfiorătoare”, ”Diplomă de participare în dorul lelii” ”Diplomă de participare pentru rostirea chinezească a limbii române”, și multe altele.

Normal, dascălii nu doresc astfel de diplome, ci doar simplu ”de participare”, ca să și le poată agăța la portofoliile în baza căror se acordă gradațiile de merit.

Dacă ar fi după pohta noastră am putea spune noi mai bine, ce merită mulți dintre ei!

Mediocritatea agresivă a multora dintre acești slujbași acri ai educației se materializează în niște comentarii idioate pe care bieții elevi trebuie să le memoreze, și uite așa, materia asta, limba română, se transformă într-o corvoadă vecină cu urgia spirituală.

Vai de mama noastră, pe mâna cui a ajuns predarea limbii și literaturii române și din păcate, nu doar în Sătmar!

 

Povestea autointitulatului pastor penticostal, Ioan Opriș, depășește fără îndoială, chiar și cel mai elaborat și întortocheat film cu gangsteri și mafioți!

Acesta a ruinat literalmente trei familii sătmărene, țepuindu-le cu o jumătate de milion de euro.

Oamenii au dovedit o uriașă credulitate, alimentată probabil și de ideea, că un slujitor al Domnului, trebuie să fie – a priori – un om cinstit!

Numai că se vede treaba că mafiotul acesta îl servea mai degrabă pe Mamona, cel iubitor de arginți necurați!

Opriș pune cele trei familii să-și demoleze casele, să construiască altele în locul or, și vor primi în schimb fiecare, câte 45.000 de euro, un apartament și un spațiu comercial.

Cu o asemenea ofertă tentantă, nici nu a fost prea greu, să-i ducă de nas pe credulii proprietari!

Apoi, vicleanul acesta, hârșâit în rele, îi convinge pe proprietari să-și gajeze bunurile pentru un împrumut pe care Opriș îl va face la bancă, vezi Doamne, pentru realizarea investiției.

Opriș încasează fain frumos, 500.000 de euro de la bancă și dus a fost!

Într-un târziu, foarte târziu, oamenii și-au dat seama că au fost înșelați cumplit și au făcut o plângere la Poliție în 2012, numai că aici, din motive pe care nimeni nu vrea să le explice, deși se știe întreaga daravelă, până în amănunt, dosarul a fost ascuns bine de tot într-un sertar, iar atunci când – după alte reclamații – a fost în sfârșit, scos la lumină, singurul lucru care s-a mai putut constata a fost acela că faptele penale de înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale ale lui Ioan Opriș s-au prescris pur și simplu, iar infractorul acesta venal a scăpat nepedepsit!

 

Opriș, pe furiș!