Unul dintre cele mai bizare scandaluri care au răvășit prim planul știrilor sătmărene de anul care tocmai a trecut,a fost – fără îndoială – cel iscat de furtul unor moaște sfinte de la muntele Athos, de către niște aparent senine fețe bisericești sătmărene dar cu apucături de-a dreptul lugubre.

Nu mai reluăm povestea furăciunilor ”sfinte”, pentru că o știe toată lumea.

Într-un târziu, s-a trezit și preafericita noastră episcopie maramureșeano – sătmăreană, să ia niscaiva măsuri dar care ocolesc cu multă grație…divină miezul concret al scandalului dar și așa, semnele de întrebare care persistă, sunt tot mai multe după creștinescul cuvânt, ”amin!”.

Unii spun că moaștele acestea, parte dintr-un elaborat trafic cu relicve sfinte, are tentacule mult mai lungi, iar demascarea furtului moaștelor sfântului Haralambie, nu a fost decât un regretabil accident de parcurs.

Protagonistul acestui scandal este nimeni altul decât părintele

Emanuel, un fel de Rasputin județean care are prin biografia sa destule pagini ciudate, agrementate cu niște exorcisme și un falanster dubios în pădurea de la Prilog, despre care presa noastră a început să scrie în toamna anului trecut dar din motive ce țin probabil de voia celui de ”Sus”, au amuțit toți jurnaliștii cu anafura între măsele!

Nu au intrat pe fir nici organele abilitate deși se vorbește tot mai intens despre o rețea mafiotă de distribuire a sfintelor moaște – neapărat autentice! – în Rusia, unde sunt cumpărate de niște magnați care le donează apoi unor mănăstiri și lavre din nemărginirea rusească.

Nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă în așa zisa mănăstire din pădurea Prilogului, unde sălășluiesc de-a valma băieți și fete, care nici măcar nu sunt călugări și se pare că lucrurile nu se vor descâlci prea repede.

Ar trebui să se verifice la Primăria Călinești Oaș, pe teritoriul căreia se află hogeacul cu pricina, dacă această construcție făcută în inima pădurii, are autorizație de construcție, și mai ales, acordul Gărzii de Mediu.

Și pornind de aici, cine știe câte alte lucruri vor fi scoase la lumină.

Ar mai putea povesti ceva și tânărul acela care a lucrat în media sătmăreană până în urmă cu un an și care este locatarul acestei ”pensiuni” din mijlocul naturii!

Acum episcopia sare în sus, dar unde au fost protopopul și episcopul până acum, că doar știau prea bine ce se întâmplă prin pădure, la izvor, nu neapărat cel al tămăduirii?

A trebuit să se declanșeze un scandal internațional ca să înceapă să se ridice puțin cortina de pe toate aceste chestii cu iz absolut medieval?

Așteptăm cu înfrigurare termenul de 1 martie 2016, pe care preacuviosul părinte EmanuelOros de la Mesteacăn, l-a primit de la ierarhii săi bisericești ca să desființeze acest discutabil stabiliment silvic.

 

Rămânem tot în sfera misterelor, de această dată ceva mai lumești, doar ca să evocăm efigia unui ins destul de controversat, pe numele lui de familie, minoritar nemțesc.

Băiatul acesta, care și-a făcut studiile undeva nu se știe unde, dar mult după vârsta școlară, a ajuns chiar prefect al județului, apoi subprefect, pentru a se întoarce acolo la inspectoratul său de munci și alte ocupațiuni, mai mult sau mai puțin lucrative.

Este celebru și scandalul pe care insul acesta șturlubatic, l-a avut într-o cafenea centrală din Satu Mare, când un alt personaj, bălăcit oleacă prin apele mâloase a unui ziar aservit politic, poate la fel de dubios, i-a aplicat lui Cristinel, într-un mod cât se poate de caragialian, câteva palme, pe motive aparente de infidelitate conjugală și amantlâc în formă agravată.

Dacă la toate acestea mai adăugăm uriașul scandal al celor aproximativ 800.000 de euro pe care insul acesta nicicum nu-i poate justifica, plonjăm direct într-un thriller cu final dinainte amânat și bine ocultat.

Pentru banii ăștia, orice infractor obișnuit, ar face câteva decenii bune de pușcărie, însă atunci când faci parte dintr-un anume sistem nedecodificat, se pare că iertarea și absolvirea tuturor păcatelor, este o consecință firească a serviciilor aduse pe sfântul front al delațiunii profesionale cu iz de corupție.

Se plânge directorașul nostru că asupra lui s-au făcut uriașe presiuni pentru a părăsi degrabă și necondiționat, cuibușorul cald al nebuniilor itemiste.

Ce-o fi fost adevărat din toate astea, ce n-o fi fost, cert este că nimeni nu a reușit să-l clintească din biroul său, mai mult sau mai puțin oval, dar pâra rămâne, că doară trebuia să vină și el repede cu ceva, la dărâmarea altcuiva.

Cei loviți până în măduvă promit răzbunare strașnică, și că vor scoate la iveală toate matrapazlâcurile sasului nostru dar acesta rânjește fin pe sub mustața inexistentă, ca omul foarte sigur pe el, că nu i se poate întâmpla absolut nimic rău, în vecii vecilor, necum în beciul beciurilor!

Este foarte interesant acest joc de-a șoarecele și pisica și nici nu bănuim unde se va ajunge sau cum se va termina, însă acest scandal a început să ridice vălul greu de pe niște afaceri extrem de secretoase, despre anume modalități de protecție, secretate de către niște servicii care fac mai mult…deservicii ideii de discreție profesională și responsabilitate legitimă.

Acum vulcanul s-a activat. Cei care au avut știință din vreme de iminența acestui fenomen exploziv, s-au adăpostit, care pe unde au putut.

Cei care trebuie sacrificați, vor fi însă înecați de lava fierbinte și pe loc acoperitoare, a mai multor articole din Codul Penal, că așa se întâmplă de regulă, în democraturile tranzitorii, cum este și cea românească!

Vom urmări cu maxim interes cum se va termina acest halucinant carnaval, măștile cui vor pica dar și ce măști noi se vor aplica de urgență, dar îndeosebi, vom fi foarte atenți la evoluția misteriosului personaj de la ”muncă”.

Și să mai spună cineva, că Sătmarul este un loc anost, unde nu se întâmplă nimic interesant!

 

 

Printre metehnele patronilor de mucava care au apărut după marea bulibășeală, numită ”revoluția” din decembrie 1989, se desprinde cât se poate violent, portretul omului de afaceri bețivan, curvar, țepar și bătăuș.

Este unul pe la Râtu Mare, extrem de violent, care e plin de dosare penale precum măgarul de scai dar căruia nimeni nu-i atinge obrăjorii, nici măcar cu vreo amendă.

Acesta lovește, înjură, ia polițiști pe capotă dar pentru că are bani, foarte mulți bani, crede, și se vede că nu se află în eroare, că îi este permis absolut orice pe lumea asta!

Altul, are o adevărată pasiune să se încaiere prin cârciumi și să ia la bătaie până și barmanele. A plătit până acum zeci de amenzi și cam atât, că doară are de unde să-și permită și astfel de distracții la limita psihozei maniaco – depresive!

Mai știm unul, mic și guraliv, care a luat pur și simplu la bătaie un medic, numai pentru că acesta ar fi îndrăznit să fie de o altă părere decât el.

Mai sunt mulți, foarte mulți indivizi de ăștia, exact de doi bani, chiar dacă în conturile lor umflate, se înghesuie la coadă, o grămadă de zerouri!

A rezolva orice problemă prin bătaie pare a fi specific mardeiașilor de cartier, ori de la marginea satului dar dacă vei studia biografia acestor lombrozieni, vei constata cu stupoare că ea este foarte scurtă la capitolul ”educație” și extrem de stufoasă la capitolul ”cazier judiciar”!

Ăștia sunt astăzi prosperii oameni de afaceri, modelele de succes al antreprenoriatului profesionist! Vai de mama lor dar și de mama noastră, că nenorocite vremuri am mai ajuns!

 

Sen seiseichei