Telenovela cu accente dramatice de la Călinești Oaș a culminat mai zilele trecute printr-un nou scandal, mai înspre orele amurgului, între primar și viceprimar, acești Lolek și Bolek ai administrației publice locale.

Cică vicele a intrat în Primărie, după orele de program pentru a ridica niște documente relevante pe care trebuia să le prezinte la DNA Oradea, a doua zi.

Femeia de serviciu a dat alarma, nu înainte însă de a-l încuia fain frumos, pe domnul vice în Primărie, după care a predat cheile instituției, cu fazanul închis în colivie, domnului primar, că doară el e șăful!

Când și-a dat seama că a fost pur și simplu sechestrat în Primărie, vicele a dat telefoane peste telefoane la femeia de serviciu, ca să vină să deschidă ușa dar aceasta nu i-a răspuns. Hunțută femeie, ce să mai zicem!

A sunat apoi la Poliție, iar de aici i s-a recomandat să iasă pe fereastră dar vicele, hârșâit în rele, nu putea cădea într-o astfel de capcană! Atâta ar fi așteptat dom primar, să-l vază ieșind hoțește, pe geamul Primăriei!

A sunat apoi la 112 dar între timp, primarul a și venit cu alai mare și poliția aferentă pentru a demonstra că vicele fură documente din Primărie!

Frumoasă diversiune, n-avem ce zice, dar cam subțirică! Documentele erau toate niște copii absolut în regulă, necesare – zice vicele sechestrat – la DNA Oradea!

Dar primarul, copil bătrân și viclean, nici nu a vrut să audă de această motivare, acuzându-l pe viceprimar de toate relele din lume și că musai trabă legat că o furat poptiroașele cele mai secrete, din Primărie!

Acuma, ascultă polițiștii cât ascultă de primar dar când a fost pomenit DNA – ul în context, au făcut un pas în spate și l-au lăsat pe vice liber și cu hârtiile asupra lui.

Aceștia sunt primii oameni din Călinești Oaș! Puși pe scandal, iar deserviciile aduse imaginii acestei comune, până nu demult pașnice, sunt uriașe!

Oamenii s-au săturat și de analfa…bețiile primarului, cel care nu știe să scrie decât cu litere de tipar într-o limbă română de care și unui cioban i-ar fi rușine, dar și de incitările fără de sfârșit ale vicelui care caută sămânță de scandal cu orice prilej.

Imaginați-vă că vin alegerile locale, iar ceea ce se întâmplă acum este kutyafasza, față de circurile pe care cele două tabere le pregătesc de zor, după cum se vede.

Călineștenii, sătui până peste cap de acest jalnic spectacol se gândesc tot mai serios să rezolve definitiv problema, și anume să nu-i mai voteze pe niciunul din scandalagii!

Totul este ca oamenii aceștia să găsească un tip mai liniștit, eventual care își ia medicamentele la timp și nu este prieten foarte bun cu paharul și care, la o probă de dictare, nivel clasa a treia elementară, să ia măcar nota de trecere!

 

Încă o tragedie a lovit Sătmarul! Un angajat al Finanțelor Publice Satu Mare, tânărul Lupcsa Zsolt, în vârstă de 38 de ani a murit în urma unui accident produs la Săcuieni Bihor, după ciocnirea cu un tir care venea din sens contrar.

Omul avea o familie frumoasă, o nevastă și un copil și era și arbitru de fotbal în liga a IV a.

Foștii săi colegi de serviciu și din fotbal au avut numai cuvinte de laudă la adresa dispărutului, numai că, ce să vezi?, pe un portal sătmărean a apărut un comentariu revoltător, postat de un anume Cătă Manelistul, s-ar părea că este vorba despre Cătălin Cheovari, fericitul posesor al autoturismului cu numerele de înmatriculare SM99CTA (cum altfel?), după cum se lăfăie o mașinuță pe pagina lui personală de Facebook.

Băiatul acesta scrie: ”Dumnezeu nu bate cu nota. Da LA fiecare după răsplată!” (am reprodus citatul exact), batjocorind astfel suferința fără de margini a familiei și a cunoscuților.

Ce o fi avut manelistul cu finanțistul, habar nu avem!

Nu și-o fi plătit taxele la timp? Se știe doar că maneliștii nu prea le au cu dările la stat.

Sau o fi vreun jucător de fotbal din ultima ligă care s-a enervat pe prestația arbitrului Lupcsa Zsolt? Nici asta nu vom afla, poate niciodată!

Oricum, nu știm dacă acest ”Cătă”, chiar cântă manele sau este doar un simplu iubitor al genului.

Noi nu-i avem deloc la suflet pe ăștia cu manelele, și ne place să credem că jegurile acestea muzicale nu fac prea multe victime prin Sătmarul nostru, cunoscut totuși, ca un oraș cu mai multe pretenții estetice decât, să zicem, Pașcaniul!

Sunt și pe la noi, e drept, câteva cluburi de manele, că nu-i pădure (muzicală) fără uscături dar dacă te uiți cine le frecventează, înțelegi instantaneu tot!

În orice ipostază s-ar afla, individul acesta sinistru, de o prostie monumentală și o răutate de-a dreptul cinică, demonstrează că este foarte departe de un minim comportament civilizat.

Să postezi un astfel de text, este dovada vie că maneliștii sunt niște oameni din josul cel mai de jos al existenței omenești, acolo prin zona tomberoanelor existențiale, iar Cătă acesta care cică s-ar fi născut la Iași și locuiește la…Pașcani (probabil asta este doar o simplă diversiune de fake..book!, bine că ai scris aceste adrese, că măcar, cel puțin formal, nu faci de rușine Sătmarul!) dar pe care îl cunoaște multă lume prin Satu Mare, a primit din partea noastră nota unu (și o să vedeți mai jos de ce dăm note!) pentru lipsa sa de omenie și de înțelegere umană.

Chiar dacă scrii pe Facebook cum că ”Dumnezeu nu bate cu ”nota”, în schimb noi putem bate cu ea peste fălcile tale nespălate de manelist îngrozitor!

 

Și acum o mică poveste de demult, cu ramificații până în ziua de astăzi: cică la Odoreu, pe o stradă lăturalnică, există un conac, ai cărui locatari nu au sfârșit-o prea bine, iar oamenii locului șușotesc cum că frumosul castel ar fi fost legat cu șapte blesteme, încă în urmă cu peste un veac!

Vechii proprietari, familia Szeoke, au avut niște probleme legate de moștenirea acestuia.

Fericitul câștigător al procesului de succesiune – unii spun că pe nedrept! – nu a locuit prea mult aici, deoarece, după primul război mondial, forțat de evenimentele ulterioare, a fugit în Ungaria, de unde nu s-a mai întors niciodată, iar pentru conac, a primit o foarte mică răsplată, cam cât ar fi meritat cu adevărat, după procesul acela anevoios.

Adică, ce-am avut și ce-am pierdut!

Proprietatea ajunge apoi, grație acestei precipitate plecări a lui Szeoke în Ungaria, în posesia avocatului Mihai Popp, fratele celebrului pictor Aurel Popp, care l-a cumpărat, în acele vremuri tulburi, pe mai nimic!

Nu au trecut nici 15 ani de la preluarea moșiei, că avocatul face un infarct în plină forță existențială, când ar mai fi avut multe de făcut pe lumea aceasta, și moare imediat, fără a mai apuca să-și scrie testamentul.

De acest lucru a avut însă grijă, ajutorul său din cabinetul de avocați, Titu Demian, care preia conacul cu soția mentorului său cu tot, Alexandrina, născută Pelle.

Nici măcar cinci ani nu s-a bucurat avocatul și politicianul Titu Demian, fost primar al orașului Satu Mare, de noua lui moșie, că a și trebuit să se refugieze, cât ai zice pește, în Regat, după Diktatul de la Viena.

Anii regimului comunist au transformat conacul într-un fel de cămin pentru copiii celor care munceau la Gostat.

S-a prăbușit și regimul comunist dar urmașii familiei Demian nu au putut să-și reintre în drepturi, fiind siliți să vândă la preț de nimic toată moșia, primarului Mitică.

Acesta a modernizat întreaga clădire și s-a mutat acolo. Nimic din frumusețea de odinioară a castelului, nu a supraviețuit, cu excepția poate a celor șapte de blesteme din care iată, s-au împlinit deja patru.

Vrăjitoarele nopții numără cu răbdare și așteaptă împlinirea celei de a cincea proorociri. Să vedem dacă totul nu este altceva, decât o simplă poveste…

 

Birtoc și Copil, niște edili cu stil!