Printre chestiile cele mai dezagreabile cu care sunt copleșiți sătmărenii, la loc de cinste stă lipsa de profesionalism a furnizorilor de servicii tehnice ori comerciale.

Patronii se plâng că nu prea există mână de lucru calificată,astfel că sunt nevoiți să angajeze tot felul de ageamii care nu fac altceva decât să le ducă de râpă afacerile.

Păi ha să vă dăm un mic exemplu: mergem la o firmă care vede afon și nu prea aude mare lucru ca să portăm niște numere de telefon de pe un mobil pe altul, aceeași marcă de telefon, cumpărate fix din magazinul lor.

Un angajat de-al firmei cu pricina se chinuiește vreme de o oră ca să execute această operație și ne comunică foarte sec, că nu este posibil deoarece calculatorul îi dă eroare și că orice încercare în acest sens, este sortită eșecului.

Îi spunem că e vorba totuși, de peste 1000 de numere de telefon și ar fi o operație infernală care ne-ar lua câteva zile. Nu se poate și pace!

Nu avem ce face, așa că ne apucăm de truda asta sisifică, până ce ne observă un puștan care, nici una nici două, ne ia mobilul fain frumos, deschide un calculator, clăpăcește un pic, și, cât ai zice pește, operația este făcută.

Ne-am mirat noi de geniul puștiului dar acesta ne-a explicat senin că portarea numerelor telefonice este o bagatelă, o nimica toată, care se realizează în câteva minute de orice om care are minime cunoștințe de calculator!

Ca să vezi ce mari specialiști s-au oploșit pe la firmele de telefonie cu ștaif!

Alt ghinion l-am avut cu un cuptor cu microunde de mare firmă căruia i s-a rupt o clapetă de la ușă.

Alergăm într-un suflet la marea reprezentanță sătmăreană, ăia ne spun că nu e nicio problemă, și se rezolvă foarte repede, să stăm liniștiți că ne vor suna ei, când e gata.

Normal, că nu ne-a sunat nimeni și după mai bine de o săptămână, îndrăznim să ne interesăm cam cum stă treaba dar o voce jovială ne spune că e gata reparat cuptorul nostru.

Plătim câteva zeci de lei, că deh, oamenii au muncit din greu și cu multă responsabilitate, dar zicem că nu contează, totul este ca scula să meargă, ceas!

Fericiți de o asemenea izbândă, ajungem acasă, dar ce să vezi, la prima deschidere a cuptorului, clapeta se rupe din nou, mai exact se dezlipește, exact în locul în care a fost ruptă inițial.

Uite, fleacuri de astea ne macină nouă viața. Țepele astea mărunte și interminabile.

Unde să mergi să reclami nimicurile acestea? Ce, nu ai de lucru și cauți nod în papură?

Întrebări retorice, evident al căror răspuns îl vor primi cu siguranță, cât de repede, patronii, atunci când vor înregistra un răsunător faliment!

 

Obsesia noastră legată de orașul vecin și concurent, Baia Mare a căpătat o grea lovitură în momentul în care finala Eurovisionului a fost organizată fix în orașul acesta!

Numai că o scurtă vizită în orașul de pe Săsar îți schimbă rapid percepția asupra acestei triumfale izbânzi!

Băimărenii nu au fost foarte încântați de acest cadou bizar, deoarece el a costat municipalitatea peste 200.000 de euro, bani care puteau fi folosiți – zic ei – cu mai mult folos în altă parte.

Sigur, din Sătmar, totul pare foarte idilic dar în realitate, lucrurile nu stau prea grozav!

La un moment dat am auzit cu surprindere cum Sătmarul era dat ca exemplu de…bună gospodărire, că apa potabilă este mult mai ieftină la noi, iar serviciile de salubritate sunt impecabile.

Că primarul din Satu Mare este un om serios care nu risipește banii contribuabililor pe zeci de paranghelii, de care băimărenilor li s-a făcut, ca de mere acre.

Apoi, alte bombe! Că nu există un plan de dezvoltare, că forța economică a Băii Mari a scăzut foarte mult, că tinerii pleacă din orașul acesta și alte plângeri cvasi-apocaliptice din care noi sătmărenii am ieșit întotdeauna foarte bine.

Nimic nou sub soare, fiecare crede că în altă parte e mult mai bine, așa cum și noi îi invidiem pe băimăreni pentru lucruri și situații pe care ei le resping cu toată fermitatea.

Așa că oameni buni, stați liniștiți, viața merge înainte, băimărenii visează să se mute la Satu Mare, unde viața e mai bună și doctorii specialiști mai destoinici, iar sătmărenii, normal, vor ca să se plimbe prin Gold Plaza toată ziua și să nu rateze niciun concert băimărean, organizat pe anotimpuri.

Unde mai pui că municipiul Baia Mare este candidat la titlu de oraș cultural european, și nici nu ar fi de mirare să câștige, pentru că sunt preferate la titlu, orașele mai mici, pentru a atrage atenția asupra acestora.

Drept pentru care chestiile ăstea cu ”Satu Mare, un oraș mort” trebuie privite și tratate cu multă circumspecție, nu de alta dar suntem deja în plină campanie electorală și nu e greu de ghicit de ce unii spun că Sătmarul este cel mai frumos oraș de pe planetă, iar alții declară sus și tare că, dimpotrivă, este vecin, gard în gard, cu Apocalipsa.

Noi le-am transmis băimărenilor că pe cantonul CFR de la intrarea în gara Satu Mare, ploile au șters prima literă din numele orașului nostru și acum scrie ”ATU MARE” și să ia aminte la numele ascuns al orașului de pe Someș, iar atunci băimărenii ne-au invitat să ștergem și noi prima literă din numele orașului Baia Mare. Cam despre asta este vorba…

 

Plânsete, suspin și jale, pe la poarta dumitale domnule Victoraș de la oraș, mai exact din orășelul Viile Satu Mare.

În audiențele de la Prefectură se prezintă tot soiul de oameni cu infinite și încâlcite probleme de fond funciar, ori se prezintă să ceară ceva, o pensie, un ajutor, o măslină, ceva, acolo…

Dar domnu Victor din Vii nu are asemenea doleanțe mărunte, la îndemâna oricui.

El are o problemă de-a dreptul existențială pricinuită de denumirea străzii pe care locuiește.

Strada aceasta are un nume chiar frumos și anume ”strada

Haiducilor”.

Acum să nu înțelegeți greșit că mnealui ar avea ceva cu bravii haiduci și ar dezaproba comportamentul acestora din perioada medievală târzie! Nici vorbă!

Domnul Victor are o altă problemă și anume este vorba despre o nefericită coincidență legată de faptul că pe acea stradă mai există o singură casă unde locuiește vecinul său care se numește, ați ghicit,…Haiduc!

Acuma nu știm dacă relațiile lui nenea Victoraș sunt sau nu proaste cu domnul Haiduc, cert este că el cere cu insistență și cu vehemență, pe toate căile oficiale schimbarea pur și simplu și de urgență, a numelui străzii!

Nu știm dacă Prefectura are puterea și căderea să se ocupe de schimbarea denumirii străzilor dar bietul domn Victor nu are noaptea somn, numai când se gândește cum se dă în bărci, vecinul Haiduc și povestește la toată lumea că numele acelei străzi a fost dat în onoarea sa!

Chestia asta dacă nu ar fi adevărată, și iată, iarăși se demonstrează că realitatea întrece de multe ori ficțiunea, ar putea fi tema unei comedii de mare succes.

E clar, trăim într-o lume odihnită, cu toate problemele rezolvate, așa că nenea Victor are timp, energie și patos pentru a se ocupa și de astfel de probleme!

 

Victor Haiducu