Pe fondul unei evoluții negative a natalității, constatăm cu tristețe, că an de an, numărul elevilor este într-o dramatică scădere, nu doar la țară, ci chiar și la oraș.

Numai în municipiul Satu Mare s-au închis în ultimii ani, aproape zece școli și licee, ceea ce nu face decât să anticipeze efectele unui declin demografic fără precedent, care va fi resimțit dureros în deceniile care vor urma.

Pe cale de consecință, numărul dascălilor din județ este tot mai redus și el , că dacă nu sunt clase, unde ar putea să predea oamenii aceștia?

Astfel, în anul școlar care vine, Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, anunță desființarea a nu mai puțin de 42 de posturi titulare, ceea  ce pune sub semnul întrebării viitorul carierei acestor oameni, pentru că dacă ești profesor, sunt puține șanse să ocupi vreun post demn, înafara școlii.

Ca să nu mai vorbim de generații întregi de absolvenți de facultate, care nici măcar nu pot visa să obțină un post amărât de suplinitor, plătit și acela, cu doar câteva sute de lei.

Dacă mergem mai departe, observăm că la facultățile cu caracter didactic nu se mai prezintă aproape nimeni, și de ce ar face-o, în aceste sumbre condiții?

Să vrei să devii profesor în ziua de astăzi, înseamnă că ții neapărat să-ți asumi un viitor incert, fără slujbă, ori în cel mai fericit caz, niște supliniri amărâte, plătite cu bani extrem de puțini…

Acesta este tabloul real al situației din învățământ! Mult trâmbițata reformă a sistemului educațional nu a înregistrat niciun fel de progres, iar învățământul românesc, greoi, chinuitor și extrem de plicticos nu se poate rupe nicicum din magma stalinistă a unei scheme perimate și ineficiente.

Profesorii se plâng că în loc să facă educație și să se ocupe de copii, sunt siliți să facă mii de hârțoage, inutile și idioate, astfel că sloganul ”Vrem să ne ocupăm de copii și nu de hârtii!” a devenit, în aceste circumstanțe, de-a dreptul dramatic.

Plonjând în realitatea imediată, nu mică ne-a fost mirarea să constatăm, că foarte mulți profesori, unii pensionați de mai bine de un deceniu, continuă, bine mersi, să predea chiar și la marile licee din Satu Mare!

Stați o clipă, oameni buni! Păi nu tocmai am scris despre reducerile de personal uriașe din învățământ, despre imposibilitatea unor tineri dascăli de a ocupa un post, undeva?

Păi cum se face că pentru un tânăr nu se găsește o pâine în învățământ, iar cohorte de pensionari, își cârpesc, vorba aia, pensioara, cu ore la catedră?

Ei, dar ce nu am da noi să putem primi o explicație plauzibilă la această stare de fapt!

Desigur, Inspectoratul Școlar este gata oricând să ne amețească cu o explicație, plină de chichițe birocratice dar realitatea este de-a dreptul alarmantă și o anchetă în această direcție, ar scoate la iveală, un lanț de complicități și servituți care nouă, cel puțin în clipa de față, ne scapă!

 

Dacă tot suntem în plin postul Paștelui și vorbim de…posturi, hai să mai facem un pas înspre sfânta biserică, de unde ne vin vaiete și plângeri, ca la apa Vavilonului, unde unii au șezut și au plâns dar fără de folos…

Vă amintiți desigur, că în urmă cu câțiva ani, un grup de preoți sătmăreni milita cu osârdie, pentru desprinderea protopopiatelor ortodoxe sătmărene de sub jurisdicția Episcopiei maramureșene, cu sediul la Baia Mare.

”Răzvrătiții” aduceau ca argument în sprijinul acestei idei secesioniste, exemplul Sălajului, care și-a făcut o episcopie proprie, iar lucrurile merg acolo mult mai bine.

Pentru că atunci când îți păstorești tu turma  și parohiile, sigur că roada este mai eficientă și mai aproape de cei îndrituiți să se bucure de ele.

Ideea a fost îmbrățișată chiar și de autoritățile vremii, ba chiar a fost identificat un potențial sediu al noii episcopii, undeva în zona centrală a Sătmarului, și lucrurile păreau că se îndreaptă pe un făgaș mult așteptat.

Ca să vedeți cât de serios s-a pus problema în anii aceia, nu trebuie decât să amintim faptul că existau chiar și doi pretendenți credibili la scaunul episcopal, din rândul stareților de la mănăstirile ortodoxe din județ!

Printre multele dintre nemulțumirile clerului sătmărean se afla și aceea că în parohiile nou înființate sau vacante din județul Satu Mare erau hirotoniți preoți, cu predilecție proveniți – în mod absolut interesant – din județul Maramureș, în detrimentul absolvenților sătmăreni de Teologie.

Cei veniți din județul vecin, au și pornit un soi de acțiune de ”maramureșenizare” a plaiurilor sătmărene, astfel că bisericile pe care le păstoreau, au căpătat încet – încet o componentă identitară, oarecum străină locului.

S-au construit prin cimitire, capele mortuare în formă de biserică de lemn maramureșeană, cu poartă maramureșeană la intrare, lucru care a nemulțumit destul de tare, sătenii.

Toate acestea erau departe de spiritul tradițional al satului sătmărean.

Nu mai întrebăm dacă cinstitele fețe bisericești, ctitorii unor astfel de lăcașuri, au avut vreo autorizație în acest sens dar desigur, nu vom pune întrebări blasfemiatoare, pentru că toate aceste sfinte zidiri sunt mai presus de legile pământești, nu-i așa?

Cum spuneam, anii au trecut, iar inițiativa ”reformatorilor” secesioniști părea să fi căzut în desuetudine dar mai nou, se aude iarăși, deocamdată un zumzet de nemulțumire, iar cei care vor episcopie sătmăreană, spun că de data asta, nu se vor lăsa nici ademeniți și nici intimidați de potențialele presiuni venite dinspre Baia Mare.

Noi nu ne băgăm în cele sfinte, că nu prea știm care sunt trebile pe acolo, doar am încercat să creionăm, în stil gazetăresc, o stare de fapt care se întâmplă prin Sătmar în aceste zile și în aceste derutante vremi…

 

Foarte interesant ni se pare comportamentul din ultima vreme a lui Adam Boer,cel care, în mandatul trecut era foarte vocal și acid la adresa UDMR, în general și la cea a primarului de atunci, Iuliu Ilyes, în special.

Omul a și încercat în 2012, marea cu degetul a și candidat parcă, independent dar, nu a câștigat un loc în consiliu.

Defapt, nimeni, niciodată nu a câștigat un post de consilier municipal sau județean, mizând pe cartea independenței politice.

Probabil că de acest lucru și-a dat seama într-un târziu și Boer, altfel nu putem să ne explicăm prezența lui pe lista de candidați la Consiliul Județean, din partea UDMR!

Omul a candidat la alegerile interne din UDMR, a obținut poziția a 16 a, dacă luăm în calcul faptul că Pataki Csaba va fi pe locul întâi.

Cu cele 51 de voturi obținute, speranțele lui Adam (cel puțin deocamdată) nu pot fi prea mari dar dacă va intra în socoteala posturilor acordate FDG, s-ar putea să facă niște pași în față șisă ajungă în partea eligibilă a listei dar acum încă, nimic nu este prea clar, nici la UDMR.

UDMR poate prinde un maxim de 13 consilieri județeni și de la această cifră aproape sigură (plus, minus, un loc, depinde de scorul obținut și de jocul redistribuirilor), pornesc toate viitoarele socoteli din Uniune.

Noi zicem că ar fi foarte bine dacă Adam Boer ar ajunge consilier județean, este nevoie de astfel de oameni acolo, numai că trebuie să fie foarte atent, pentru că nu poți sta cu fundul în două luntri: ori ești om politic și te manifești ca atare, ori ești oengist și atunci rămâi în această sferă.

Orice amestec între aceste două ipostaze, cea socială și cea politică, seamănă cu o înghețată cu varză fiartă.

Nu de alta, dar am văzut pe un portal sătmărean cum explica el că a participat la o acțiune a candidatului Kereskenyi, ca reprezentant al societății civile!

Nu poți fi și una și alta, așa cum nu poți fi gravidă un pic!

Una peste alta, să vedem dacă de data asta Boer și-a cântărit corect șansele.

Noi, cum am mai spus, îi dorim mult succes, iar ideile și proiectele sale, multe interesante și echilibrate, să-și găsească finalizarea, cât de repede!

 

Un Boer între husari