Știm că ne aflăm în plină campanie electorală, perioadă în care nimeni și nimic pe lumea asta, nu poate opri sau măcar controla, uriașa avalanșă de tâmpenii care sunt vărsate cu sadism în capul bietului alegător.

Trebuie să fii un pic tâmpițel ca să poți crede că niște fraze răsuflate și puturoase, uzate de atâta inutilă repetare, ar putea convinge vreun un om normal ca să te voteze!

Normal, și bieții oameni își iau măsurile de protecție necesare pe această vreme de urgie politică și nici măcar nu citesc textele acelea idioate care se revarsă peste tot.

Clasa politică își mai dă încă o dată examenul – de-ar da Dumnezeu să fie ultimul! – ca să fie sigură că poporul acesta s-a scârbit definitiv de ea.

În prostia lor patentă, politrucii noștri habar nu au ce se întâmplă cu adevărat în țara asta.

Că dacă ar avea cel mai mărunt feeling de ceea ce se întâmplă dincolo de murdăritul geam de la sediul partidului, poate că ar amuți pe vecie și și-ar da seama, de totala ineficiență a textelor pe care le regurgitează zilnic.

Nu avem noi acum timp și – să fim sinceri – nici chef, ca să enumerăm câte idioțenii au fost prezentate drept mărețe proiecte de reînviere a Sătmarului!

Vor face curățenie peste tot, vor planta flori, o să alunge ciorile, vor înființa o grădină zoologică în care poate că vor expune cele mai ciudate și mai sălbatice exemplare de la ei din partid și alte năzbâtii care demonstrează, încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de neserioși sunt indivizii aceștia care se joacă de-a politica, prin nisipul și pustia deșertăciunilor.

Înafara a doi – trei competitori mai de Doamne ajută, restul nu sunt altceva decât o galerie sumbră de personaje, când caragialiene, când kafkiene.

Ne aflăm la al șaptelea exercițiu electoral pentru alegerile locale, din 1992 încoace.

Din păcate, nu putem vorbi despre vreun progres real, în planul limpezirilor doctrinare.

Dacă veți vedea cine au fost candidații de atunci, cu ce sloganuri încercau să amăgească lumea, veți observa doar o rafinare aproximativă la nivelul transmiterii mesajului – deh, acum avem Internetul și Facebook-ul! – dar esența acestuia a rămas la fel de cretină.

Credem că am spus destule despre ceea ce se întâmplă acum în stradă și la paradă.

Mai răbdăm vreo trei săptămâni, ne mai tragem sufletul peste vară și în toamnă, o luăm iarăși de la capăt.

Asta e democrația și din păcate, alternativele – cele totalitare – sunt și mai înfiorătoare.

Țările instabile aleg întotdeauna răul cel mai mic, cu speranța că, odată câștigate alegerile, acesta să facă binele cel mai mare. Suntem nebuni!

 

Hai să rămânem tot în acest areal dar de data aceasta să vorbim despre urâtul nărav de păcălire a cititorilor, prin apelarea în titlurile articolelor, la expresii șocante dar evazive, ori misterioase de-a dreptul, numai și numai cu scopul ca bietul naiv să citească repede textul respectiv.

Meteahna aceasta – cu iz de bâlci aflat în pragul falimentului – o au și sursele centrale de informare.

Totul este știre – bombă!

De pildă, conform acestor scribi agramați, polițiștii au ajuns atât de slabi de inimă, încât la orice accident sau crimă, care prin repetiție, deja devin banale, sunt șocați, cutremurați, uluiți, îngroziți și mai adăugați și voi niște cuvinte –șoc.

Citești în titlu: ”Veste bombă – Băsescu primește lovitura de grație!”

Te repezi la material și constați că defapt, cineva, nu se știe cine, l-a pârât pe fostul prezident că ar fi achiziționat în mod fraudulos, un teren, undeva, cândva.

Mai jos: ”Veste – șoc: iată ce a declarat Victor Ponta! Se zdruncină scena politică?”

Nu poți rata o astfel de știre, doar ca să afli că Ponta a declarat că nu va ocupa nicio funcție politică până nu i se definitivează situația juridică.

Iaca zdruncinătura clasei politice!

Nici Sătmarul nu a scăpat de căpușările acestea informaționale:

”Tot Sătmarul e îngrozit! Vezi ce s-a întâmplat!”

Și ce vezi? Că un urmărit general, condamnat pentru furt din locuințe, a fost înhățat la Vama Petea!

”Senzațional: uite ce a făcut Adrian Ștef!” Doamne ce-o fi făcut? Te dezumfli de tot, când citești că acesta nu a făcut altceva, decât că și-a schimbat cravata!

”Groaznic! Atentat la protecția mediului!” Înfrigurat vrei să vezi câți morți și răniți au fost!

Canci, era o știre prăfuită cum că primăria vrea să alunge ciorile din Grădina Romei.

Dobitocii care uzează de astfel de trucuri ar trebui să-și amintească de povestea lui Ionică și lupul!

Pentru că într-o zi, lupul chiar va veni și va da iama prin oi, chiar va apărea știrea aceea, cu adevărat senzațională dar nimeni nu o s-o mai citească pentru că ageamii de voi, de multă vreme ați anesteziat cititorii cu aiurelile voastre.

Ne-am întreba cine v-au fost profesorii de jurnalism dar știm prea bine că nu putem acuza pe nimeni, din moment ce majoritatea scârțarilor și scribălăilor din presa noastră, nu au luat în viața lor, o singură lecție de gazetărie adevărată.

Și nici nu trebuie să le cercetăm CV-ul, chestia asta se vede de la o poștă!

Ei, dar băieții și fetițele scriu de nu se mai opresc, unde mai pui că unii plagiază fără nicio rușine, texte întregi trudite de alții dar acesta este deja un alt subiect, extrem de incitant, de care ne vom ocupa mai cu atenție, la momentul potrivit!

 

O știre cât se poate de misterioasă vine, nu se putea altfel, din Poliție. Și mai exact, chiar din sânul abrupt și sterp al sindicatului acestei instituții.

Cică, nu cică, chiar că așa s-a întâmplat! – președintele Sindicatului sătmărean, Cosmin Andreica, a fost exclus cu o voioasă unanimitate de cașchetari învechiți în rele și prea obosiți ca să mai gândească, din sindicat.

Cei șapte tartori care au decis asta, adică Comitetul Director al SNAP, nu au ezitat nici măcar unul singur să se abțină, sau să voteze împotriva acestui abuz.

Un singur gând și o singură voință, semn că vechile năravuri milițienești sunt încă departe de a fi extirpate. Asta e, avem polimilițieni!

Și iată, încă o dată s-a dovedit că de la glorie și până la decădere, nu-i decât un pas.

Mic pentru Cosmin dar uriaș și prăpăstios pentru o instituție foarte prost percepută de opinia publică, așa cum este și mândra și eficienta noastră poliție!

Să ne amintim un pic: la sfârșitul lunii decembrie 2015, agentul principal de poliție, Cosmin Andreica, a fost numit consilier personal al ministrului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Îl recomandau, fără îndoială, rectitudinea sa morală, priceperea și curajul.

În orice țară normală din lume, toate acestea sunt valorizate ca fiind calități de excepție, numai în țara asta nefericită, calitățile sunt mai degrabă niște defecte!

Cosmin Andreica este unul dintre extrem de puținii polițiști din România care are curajul să spună lucrurilor pe nume, care a denunțat public modalitatea ilegală de avansări în grad, după criterii de-a dreptul feudale ale unor favoriți, în vreme ce polițiștii merituoși, nici nu sunt băgați în seamă.

Dar Cosmin este un băiat tânăr și naiv care a crezut că merită să se ia la trântă cu sistemul!

Nu merită domnule agent principal, pentru că în războiul pe care îl duci, ești pur și simplu (aproape) singur!

Românul, polițist sau nu, este mult prea laș ca să spună adevărul și să lupte pentru el.

Dar încă ești tânăr și ai și carismă. Poate că destinul tău este în altă parte!

Oricum, oamenii onești te apreciază!

 

Candidioții la funcția de primar