Nu am fost de multă vreme în Baia Mare, așa că surpriza pe care am avut-o ne-a lăsat, pur și simplu, cu gura căscată, mai ales atunci când am vizitat Centrul Vechi al orașului, refăcut, mai exact regândit cu mult bun gust și chiar fantezie, lucrările de restaurare fiind executate exclusiv din fonduri europene!

În primul rând, a fost desființat parcul central care obtura pur și simplu, clădirile de patrimoniu din zonă.

La Satu Mare dacă s-ar încerca punerea în valoare a clădirilor din Centrul Vechi, poate mult mai importante decât cele din Baia Mare, am avea parte de circul de pe lume, pentru că – vezi Doamne! – distrugem spațiile verzi.

Inițial, în locul parcului din Centrul Vechi din Satu Mare, era, ca și la Baia Mare, de altfel, o piață pavată, așa cum există în orice oraș european.

Cineva a avut la noi, în perioada interbelică, stupida idee de a desființa piața publică a orașului și a transformat-o într-un parc anonim.

La început nu a fost nicio problemă, dar copacii au început să crească, iar astăzi nici măcar nu poți zări clădirile din cauza coroanei bogate a arborilor.

Se pare că băimărenii au fost și de data asta mai isteți și au înțeles că un centru istoric nu poate fi pus în valoare, dacă este blocat vizual, de o vegetație inadecvată.

Gândiți-vă că oamenii aceștia au transformat un șir de clădiri dărăpănate într-un centru istoric splendid, de care ar fi mândru orice oraș occidental, fără să scoată din buzunarul propriu, nici măcar un bănuț!

Dar lucrările de repunere în valoare a trecutului istoric nu s-au oprit aici, ele s-au extins și în zona Turnului lui Ștefan, unde  pot fi admirate, prin niște obloane uriașe de sticlă, montate la nivelul solului, relicvele vechii cetăți băimărene.

Frumusețea locului este completată de o serie de statui, aparținând mai multor curente, ceea ce dă o notă aparte peisajului și sporește simbolistica identitară artistică a orașului.

Am rămas profund impresionați de tot ce s-a realizat în Baia Mare în ultimii ani, și s-au făcut foarte multe lucruri bune, și am înțeles de ce pretenția Băii Mari de a deveni Capitală culturală europeană 2021, nu este exagerată deloc!

Se vede peste tot mâna unui gospodar inspirat și grijuliu, care are o perspectivă edilitară clară și o strategie privind managementul dezvoltării urbane, de prima mână!

Gazda noastră, un tânăr băimărean ne-a spus în final: ”Acum înțelegeți de ce Cătălin Cherecheș a fost reales cu peste 70% din voturi?”

Orice soartă va avea edilul șef din Baia Mare, doar trăim în țara tuturor posibilităților, nu-i așa?, ceea ce a făcut el acolo în acești ani va rămâne, iar recunoștința și solidaritatea cetățenilor nu poate fi oprită nici măcar de gratiile închisorii!

 

Și a mai fost un sfârșit de an școlar, desigur, tras la un xerox defect, după cele din anii trecuți, totuși, cu diferența că, pe an ce trece, sporesc considerabil cheltuielile familiei fericitului absolvent, cu această paranghelie școlară, cumplit de plicticoasă dar ”scumpă”, foc!

Dacă pe vremuri, exista doar o sărbătoare, și anume, la terminarea liceului, acum chefurile se țin lanț, încă de la încheierea clasei zero, ca să nu mai vorbim de marea fericire a absolvirii celor opt clase care concurează prin opulență și exagerări, cu sărbătoarea bacalaureatului.

Toată lumea este emoționată: elevii, gândindu-se la examenele care vin, părinții sunt lejer îngroziți doar la ideea că factura finală a petrecerii va avea mult mai multe zerouri în coadă decât și-au planificat, profesorii, au emoții și ei, să vadă dacă vor primi cadourile pe care le-au cerut.

Și uite așa, lacrimi, bucurie, balonașe, discursuri cumplite, un car de diplome, să ajungă la toată lumea, toga obligatorie, ca la terminarea Universității, mă rog, întreaga butaforie care înviorează puțin, orașul acesta cenușiu.

Prea puțini sunt însă, preocupați să arunce o privire dincolo de palierul epidermic al acestor fieste impuse, și să vadă ridicolul situației, grotescul unui spectacol anost și penibil prin nesfârșită repetiție.

Mai la o parte au stat absolvenții care nu s-au înscris la bacalaureat, dar au terminat 12 clase, în baza unui troc despre care am mai vorbit: te trec clasa, dacă nu te înscrii la bac, asta ca să mai crească procentul de promovabilitate al școlii, o găselniță cât se poate de ingenioasă, nu-i așa?

Toate acestea se știu prea bine, sunt la urma urmei, niște secrete publice, Inspectoratul Școlar clamează prevederile legale care interzic strângerea oricăror fonduri și ”taxe școlare” dar normal, acestea sunt doar niște chestii formale, cum ar arăta parangheliile astea fără cadourile consistente, depuse drept ofrandă, la picioarele monumentului învățământului fără plată?

Ca să se mai dreagă busuiocul legal al învățământului obligatoriu și gratuit, toate acestea se fac într-un soi de dulce și amuzantă clandestinitate!

Cunoaștem niște părinți care spun că trebuie să facă economii la sânge, doar pentru ca în ziua marii festivități și odrasla lor să fie la nivelul așteptat!

Și uite așa, în mod redundant, o chestie ilegală și abuzivă, se transformă în tradiție, vidată de orice conținut, dar care răstoarnă pur și simplu, bugetele multor familii, care nu-și revin câțiva ani după o astfel de aventură financiară!

Unde mai pui, dacă familia are doi sau mai mulți copii, atunci să teții distracție!

Suntem totuși curioși, câți dintre absolvenții de clasa a douăsprezecea, nu s-au prezentat în județul Satu Mare, la bacalaureat.

Și poate că nici nu ar fi lipsită de interes o anchetă pe acest subiect, cine știe ce am mai putea afla din tenebrele acestei mișculații revoltătoare!

 

Nu știu de ce, dar avem senzația că de acum înainte, vom ocoli un magazin, cu siguranță!

Nu suntem siguri dacă ați ghicit, deși nu este prea greu, dar este vorba despre celebrul Lidl, un market din care arareori ieși cu zâmbetul pe buze. Na, că v-am și căptușit cu o reclamă, unde mai pui, că este cât se poate de reală.

În primul rând, cum intri în magazin, ai senzația că totul se află sub stare de asediu.

O harababură enormă, piramide incerte de ape minerale și bere proastă, vraiște în raionul de haine și alte briz – brizuri, ce să mai vorbim, un haloimăs absolut!

Există o grămadă de case dar funcționează doar una, maximum două, rezultat al unei desincronizări totale și a unui management operațional dat peste cap.

Dacă prin magazin te mai strecori cumva și ajungi teafăr la casă, aici ți s-a înfundat și încă la propriu!

Se formează cozi interminabile, iar din statisticile noastre rezultă ca dacă am fost de zece ori la magazin, cel puțin de șapte ori am rămas blocați la casă , pentru că duduia casierița nu știm ce afurisit de sortiment, l-a scanat aiurea.

Ultima dată însă, răbdarea noastră a fost pusă la uriașă încercare, normal, iar s-a blocat aparatul acela de scanat produsele, a venit șefa s-a uitat, a plecat, și dusă a fost!

Noi stăteam cu marfa în fața casei de marcat ca tâmpiții, au trecut 20 de minute și nu mai venea nimeni, am întrebat ce se întâmplă dar nu am primit niciun răspuns și ne-am gândit că singura soluție să scăpăm din această capcană spațială și temporală, este să încercăm plecăm cu produsele, fără să plătim, că apoi să vezi ce repede s-ar mobiliza angajații.

Desigur, nu riscăm să fim etichetați drept hoți, mai bine fraieri, care nici nu mai știu ce și de ce așteaptă.

Lao casă de marcat vecină, aparent mai norocoasă, un moșulică face circ, atunci când citește bonulde casă, unde un produs aflat pe raft la reducere este ”scanat” tot cu prețul vechi!

Ai dracului pensionarii ăștia, nu se lasă păcăliți ca noi, poate că îs pățiți, cine știe, dar bătrânelul nu se lasă, în timp ce casierița, impasibilă, îi spune că ei așa îi bate în calculator.

Așa o fi, nu știm dar dacă pe la ușile acestui magazin ar bate niște organe abilitate, multe ar mai putea găsi.

Noi deocamdată, am scris doar ceea ce poate fi văzut la ”liber”…

 

Foaie verde de moLidl