Se pare că încet – încet vor dispărea toate onomasticele. Numele neaoșe au fost înlocuite cu cele străine, mult mai la modă și deh, măcar prin nume să pari și tu un om mai emancipat, în lumea asta, atât de cosmopolită.

Este  tot mai evident că românii plecați în străinătate își botează odraslele cu nume străine, ca măcar prin prenume, copilul să se integreze în noua lui patrie.

Dar nici autohtonii nu se lasă și lipesc de numele strămoșesc al familiei, două, trei prenume străine iar această alăturare grotescă ar stârni chiar și invidia lui nenea Iancu.

Olivia Jessica Bâzgău sau Denis PatrikCâcău, nu pot decât să-și facă loc în galeria umorului involuntar, prin forța asociativă a unor termeni onomastici inadecvați.

După 1990, în valuri succesive, românii au emigrat înspre zări mai mănoase, iar fenomenul pare a nu se sfârși.

Primul impuls al celor plecați a fost acela de a-și investi banii adunați cu atâta trudă, în case, care, cel puțin în Țara Oașului, au căpătat dimensiuni faraonice.

Nu a fost deloc rău, mai ales pentru fabricile de materiale de construcții și pentru firmele în domeniu care au prosperat ani de-a rândul, muncind la împlinirea visului atavic al oșanului de a trece direct de la bordei la palat.

Apoi, mai era speranța că, odată aceste vile construite, fericiții lor proprietari se vor întoarce în țară, că doar nu au construit clădirile doar ca ajungă niște ruine!

Ba da, exact de asta le-au construit, chiar fără să-și dea seama de acest lucru.

În așteptarea unei situații economice mai prielnice în patria – mamă, românii nici nu și-au dat seama că încet  – încet, au prins rădăcini și apoi cheag, în cele străinătăți!

Au deprins limba, au joburi, s-au obișnuit, ce mai!

Problema cea mai spinoasă este cea a copiilor, Jessica și Patrik, care se gândesc cu groază la o posibilă revenire într-o țară, care lor nu le mai spune absolut nimic.

Lumea lor, prietenii, interesele de moment și cele generale sunt legate ireversibil de patria de adopție.

Și uite așa, în câțiva ani, făloasa Țară a Oașului va deveni un spațiu al singurătății și lepădării de sine.

Casele acelea ca pentru giganți, părăsite fiind, vor intra repede într-un proces de degradare accentuată, iar cei care le-au construit, vor fi deja prea bătrâni ca să bage alte zeci de mii de euro în renovarea lor, așa că vor încerca să le vândă, chiar la preț de nimic, numai ca să scape de ele.

Un program național de salvare a acestor habitate, impulsionarea activității unor mici întreprinderi, ori promovarea turismului rural ar da – poate – o șansă acestor sate, condamnate altfel,la definitivă neantizare.

Poate că în asemenea condiții, Jessica și  Patrik s-ar întoarce acasă, iar copiii lor ar căpăta atunci, nume frumoase, românești.

Acesta este doar un vis, știm bine, așa cum orice idee de propășire națională a devenit doar o himeră…

 

O mică analiză a rezultatelor alegerilor locale reliefează un aspect, cel puțin ciudat la prima vedere.

În două comune, care au fost ținta scandalurilor vreme de patru ani, respectiv Călinești Oaș și Păulești, viceprimarii contestatari au câștigat competiția.

De aici rezultă faptul că, în vreme ce în capitala de județ, atitudinea agresivă a unor candidați nu a avut nici un efect, iată că în mediul rural sunt apreciați cei ”cu vână”, care nu se lasă cu una cu două, atunci când susțin o chestie.

Asta nu înseamnă nici pe departe că  de acum înainte, în comunele ăstea o să fie pace.

La Călinești Oaș, gongul următoarei reprezentații edilitare a fost bătut de consilierii PSD și ALDE care au boicotat prima ședință de constituire a Consiliului Local, nu de alta, dar să vadă și noul primar cam cum este să capeți peste gioale de la noua Opoziție, care nici măcar nu este opoziție, din moment ce are nouă consilieri din cincisprezece!

Asta nu înseamnă altceva decât că primarul Birtoc Dinu va avea serioase bătăi de cap, dacă nu cumva o să reușească să-i ”întoarcă” măcar pe doi dintre consilierii locali opozanți, lucru destul de greu crezut, în actuala conjunctură.

La Păulești, lucrurile stau ceva mai bine, primarul Zenoviu Bontea are o politică mult mai diplomatică, lucru constatat și la alegeri, când actualul edil șefa reușit să se impună – e drept, nu prea ușor – dar până la urmă, a avut câștig de cauză.

Surprinzător însă,este eșecul primarului din Medieșu Aurit, și asta nu pentru că a pierdut alegerile, ci uriașa diferență dintre acesta și noul primar, Radu Iancu.

Defapt, Zetea s-a clasat abia al treilea, fiind surclasat chiar și de candidatul ALDE.

Nedumerirea este cu atât mai mare, cu cât, la o întâlnire electorală organizată de fostul primar, căminul cultural gemea de lume care l-a aclamat pe Zetea, la scenă deschisă, astfel că acesta nici nu visa ce eșec îl așteaptă!

Sunt foarte multe lucruri ciudate și – mai ales la alegerile locale – nu există o rețetă de succes, universal valabilă.

Vom mai analiza și alte rezultate ”ciudate„, pentru a ne da seama ce s-a mai schimbat în comportamentul electoral al sătmărenilor, în vara anului 2016.

 

Dar să lăsăm un pic la o parte jocurile acestea politicianiste și hai să ne tragem un pic răsuflarea și să încercăm să intrăm într-un local sătmărean.

Aproape în oricare vreți dumneavoastră. Atmosfera e aproximativ aceeași!

Recordul de disconfort îl bate un hogeac subteran, întunecos și îmbâcsit, nu prea mare, unde pe doi pereți, unul în fund și altul la intrare, au fost montate față în față, două televizoare uriașe, date la maximum.

Culmea rafinamentului este faptul că fiecare televizor este dat pe alt canal, iar clienții care stau în mijlocul sălii sunt de-a dreptul buimaci, uitându-se când la un televizor, când la altul!

O altă meteahnă cumplită este aceea de a da drumul la radio, neapărat pe un post de știri, bineînțeles tot la maximum, în restaurant, de-ți vine s-o iei la goană.

Patronii ăștia imbecili habar nu au că omul, atunci când ia masa, ar avea nevoie de puțină liniște, măcar să poată schimba câteva cuvinte cu comesenii.

Are parte în schimb de toate știrile despre carnagiile de pe șosele, nesfârșite reclame zgomotoase la pempărși, ori medicamente pentru prostată care se eliberează fără rețete, ceea ce transformă, fatalmente, un ritual care ar trebui să fie liniștit și agreabil, cel al luării mesei împreună cu prietenii ori familia, într-un vacarm care îți întoarce pur și simplu, stomacul pe dos.

De multe ori te afli în ciudata situație să stai la masă în restaurantul ”X” și din boxe să urle un ins, cum că mâncarea cea mai gustoasă se află la restaurantul ”Y”.

L-am întrebat pe un patron de local dacă, totuși, își dă seama că, volens – nolens, face reclamă în propriul restaurant, concurenței, acesta ne-a răspuns bovin, că nu are ce face, clienții cer ca să dea drumul la radio! Îngrozitori clienți și poate… puțin perfizi!

Dar piatra de încercare o constituie comportamentul chelnerilor care, în marea lor majoritate, sunt niște indivizi acri și plictisiți, fericiți să scape cât mai repede de tine, cel care, ca un nesimțit, ai venit să le tulburi somnul!

Unii își permit chiar să te ironizeze, dând dovadă de o prostească aroganță.

Dacă îi rogi să-ți recomande ceva din meniu, ceva gen, ”specialitatea casei„, sau un vin bun, ipochimenii ăștia îți aruncă o privire de-a dreptul ucigașă.

Lipsa de profesionalism urlă din toate localurile sătmărene, deși avem în oraș cel puțin două școli care pregătesc, sau ar trebui, personal calificat pentru alimentația publică dar se vede treaba că ucenicii ăștia ori nu învață nimic, ori sunt plecați cu toții la muncă în străinătate, încă de la încheierea studiilor.

 

Localul de bătaie