Continuăm astăzi cu analiza prestației unor candidați la primăriile din județ care au pierdut alegerile și încercăm să ne dăm seama – măcar noi! – de ce s-a întâmplat acest lucru.

Într-o comună, primarul în funcție dormea liniștit pe laurii moi ai unei victorii iluzorii.

A organizat un mare miting popular la căminul cultural din centrul de comună, unde a venit buluc de popor vesel, care l-a aplaudat minute în șir.

În campanie, omul nu prea a bătut pe la porțile sătenilor, socotind că a venit vremea în care oamenii nu mai pot fi păcăliți cu astfel de acadele electorale. Oricum, în minte îi stăruia marele succes al mitingului electoral.

A mizat pe o campanie subtilă, atât de subtilă, încât consătenii lui, poate ceva mai din topor, nici măcar nu au observat-o, așa că s-a trezit învins și încă pe locul trei, la mare distanță de contracandidatul său câștigător, care nu s-a bazat pe nicio subtilitate, ci a mers înainte, de-a dreptul!

Într-o altă comună, o doamnă pretendentă la funcția de primar a încercat să facă o campanie onestă, bazată pe mesaje constructive și de bun simț.

Cu toate că are posibilități financiare destul de consistente, dânsa a refuzat să umble la ”coarda sensibilă” a unor alegători, bazându-se pe înțelepciunea oamenilor care vor ști să aprecieze faptul că face o campanie transparentă și cinstită.

Ei bine, se pare că alegătorii aceia, nu au apreciat foarte mult onestitatea doamnei candidat și au preferat să meargă pe mâna altuia, care – probabil – nu-și făcea astfel de scrupule, așa că a  pierdut, e drept, la infinitezimală diferență dar vorba aia, chiar și un singur vot schimbă tot!

Tot, înafara mentalităților, desigur!

Mai avem o astfel de lecție, cel puțin la fel de bizară precum cele de mai sus, într-o comună de lângă oraș, unde în 2012, un candidat era cât pe ce să-l învingă pe primarul actual.

La 2016, falșii lui sfătuitori i-au spus că a pierdut în 2012 pentru că a avut o campanie prea dură la adresa primarului în funcție, aducându-i acestuia acuze grave, culmea, toate reale, și ar fi bine să-și modereze discursul și să facă o campanie liniștită, fără prea mare tam –tam, pentru că lumea va aprecia mai mult seriozitatea sa, decât spiritul vindicativ.

Credul, candidatul așa a și procedat de ziceai că fiecare zi de campanie este cu adevărat, una de adâncă pioșenie și de pomenire a morților.

S-a dovedit într-un final că Mortul, nu era altcineva decât candidatul ascultător.

Dacă în 2012 a pierdut primăria la o diferență de câteva zeci de voturi, în liniștita campanie din 2016, diferența dintre cei doi a ajuns la câteva sute, de unde se vede treaba, că bietul băiat a ales cea mai proastă variantă posibilă de a-și (nu) face campanie electorală!

Am dat doar câteva exemple, mici crâmpeie din dramoleta de sezon care a caracterizat bizara campanie pentru alegerile locale, din pragul verii lui 2016.

 

Nu știu câți sociologi studiază efectele migrației a peste patru milioane de români, consecințele pe termen lung ale înstrăinării și însingurării.

Mulți părinți cu copii duși sau născuți dincolo, constată cu amărăciune că odraslele lor refuză cu îndârjire să mai vorbească sau să învețe limba română.

O fetiță de cinci ani, adusă în România, cu toate că părea să înțeleagă tot ceea ce i se spunea, nu scotea o vorbuliță, de teamă să nu facă vreo greșeală.

Mama ei se plânge că fetița este foarte inteligentă, vorbește fluent italiana și mai nou engleza dar nu vrea să spună un singur cuvințel în limba română!

Un prunc de vreo 13 ani, aflat cu părinții în Spania, spune că face eforturi imense, ca nu cumva colegii săi să-și dea seama că este român, pentru că ar scădea mult în ochii lor.

El spune că nu are niciun motiv de mândrie că aparține poporului român, pentru că românii, spre deosebire de spanioli sau francezi, nu s-au remarcat niciodată, cu nimic!

Nu comentăm aici acest punct de vedere, dar probabil că într-un fel se văd lucrurile din interior și cu totul și cu totul altfel, atunci când ești departe de țară.

Este cât se poate de evident că acești copii, nu-și fac nici un fel de plan, în care să încapă și România!

Și cum să-și facă, dacă nici măcar tinerii din această țară nu cred în viitorul României, că și-ar putea construi aici o viață demnă și îndestulată!

Fenomenul este extrem de alarmant, iar previziunile reale, sunt de-a dreptul cumplite.

În anii 2040 – 2050, populația României va scădea sub 15 milioane de locuitori, sau și mai jos, iar majoritatea locuitorilor vor fi deja foarte bătrâni!

Firava populație activă nu va putea pur și simplu să susțină un număr triplu de pensionari și probabil că va trebui să ne milogim, acesta este cuvântul” – de cei din Orient, ca să se stabilească în România, pentru că țara va fi pustie.

Deocamdată, pericolul emigranților asiatici este – cel puțin pentru noi – unul anecdotic, iar aceștia, atunci când se rătăcesc prin România, izbucnesc pur și simplu în lacrimi când constată că defapt, nu au ajuns în Germania!

Lăsând gluma la o parte, credem că politicienii noștri ar trebui să pornească de la aceste realități, atunci când croiesc tot felul de planuri ”din cuțite și păhare”, în care, de altfel, nici nu credem că pun prea mult suflet.

 

Am văzut mai zilele trecute o postare pe Facebook, cu o imagine din Centrul Nou al Sătmarului, ”bynight”.

Normal, noaptea toate pisicile-s negre, dar nu într-atât încât o domnișoară să exclame entuziastă într-un comentariu: ”Ce frumos este Centrul Vechi al Sătmarului!”

Apoi, ne-am dat seama că are totuși, dreptate: așa numitul Centru Nou este deja destul de vechi și de ponosit, unde mai pui că au trecut peste 40 de ani de când a început construirea lui și peste 32 de la inaugurare!

La drept vorbind, nu poți să spui despre clădirile acelea că ar fi noi, ca să nu mai pomenim de stilul arhitectonic, care era demult depășit chiar și în momentul construcției!

Așa că nu ne rămâne decât să spunem că Sătmarul are un Centru Vechi cu clădiri care cândva au fost frumoase dar astăzi mai toate sunt jalnice, a se vedea în special, Dacia și ZsidoKorzo, și un Centru Învechit, probabil înainte de vreme.

Poate groapa lui Ilyes să pară ceva mai nouă dar este destul să te apropii și atunci poți să juri că are cel puțin o jumătate de veac vechime, după cum arată!

Nedumerirea noastră este și mai mare, la vestea că fostul primar al orașului, dr. Coica, crede că a fost schimbat pe nedrept.

Este destul să facă domnia sa o mică plimbare și prin Sătmar, măcar în zona centrală și nu doar pe Riviera franceză, unde îi place așa de mult, și va înțelege exact de ce nu l-au mai vrut sătmărenii, nici în ruptul capului!

Și dacă tot nu s-a convins, îl invităm să facă un mic efort și să viziteze Centrul Vechi al Băii Mari, o adevărată bijuterie renăscută din niște ruine sordide, și credem că nu o să mai aibă nici un fel de dubii pentru înfrângerea sa electorală.

Un oraș are nevoie de edili pricepuți, care dintr-o singură privire să-și poată da seama ce trebuie remediat, unde trebuie investit și de ce au nevoie cu adevărat cetățenii acestuia.

Superficialitatea, indolența și dezinteresul sunt contorizate și sancționate, până la urmă.

Dacă foștii edili ne-ar fi lăsat un oraș măcar un pic mai frumos și mai prosper decât atunci când l-au preluat, poate că altele erau și rezultatele.

Acum, nu ne rămâne decât să urmărim cu mare atenție, ce se va întâmpla în Sătmar în anii care vin.

Ar fi păcat să votăm mai mereu nu ”pentru”, ci împotrivă”!

 

Candidiotul liniștit