De câţiva ani încoace, nici Cel de sus nu mai ţine cu organizatorii Zilelor Oraşului Satu Mare. Normal, cele mai urâte zile de trei luni încoace, au fost exact cele trei zile cât a ţinut această paranghelie tristă. Cireaşa de pe tort au fost înjurăturile celor de la BUG Mafia, nu prea multe nici ălea, că trupa este deja veştejită rău. Poate că acum 20 de ani, ”Mafia” asta să fi uneltit muzical, ceva – ceva mai convingător. Au fost mici, grătare, fumuri, mese jegoase, aproape putrede (apropo, cei de la Poliţia Sanitară au plecat în concediu, taman în perioada asta?), gablonţuri, munţi de kitschuri ordinare, lume abulică, rătăcind agale pe străzile dezafectate încă de joi, spre disperarea celor din trafic.

Programele au avut ceva din gustul îngheţatei cu varză şi bineînţeles că nu au lipsit nici sinistrele hahalere muzicale ale Sătmarului, inşi care răcnesc aşa de fals, încât dacă ar exista o Poliţie Audio, nefericiţilor ăstora ar trebui să li se interzică să şi vorbească. Nu a lipsit nici solistul folcloric cerşetor cu nevasta la ”reanimale”, copilul ciudat de la Casa de Copii, căruia nimeni nu i-a povestit despre frumseţea meseriei de instalator sanitar care i s-ar potrivi mult mai bine, folkista cu faţa impasibilă care cântă tot felul de melodii într-un mod lugubru şi alţi bufoni, yesmeni şi răspândaci, mai mari sau mici, mai bine sau mai prost plătiţi, după cum au avut noroc fiecare. Nici zilele unui oraş nu pot fi altfel decât el însuşi: friguros, morocănos, trist şi fără speranţă.

Absolut nimic inedit, organizatorilor nu le trece niciodată nimic nou prin cap, nici măcar un glonte, vorba bancului ăla de pe vremea lui Ceaşcă. Cică Primăria a strâns o sumă record de la tarabişti, cam 75.000 de lei, ca să se mai cârpească şi ea cumva, după paranghelia asta care nu cred că este specifică sătmărenilor. A fost multă incultură dar şi mai multă impostură. Nu a existat niciun eveniment care să mai ridice oleacă nivelul tip genunchiul broaştei, totul a fost aşa, un fel de uşa cortului în variantă suburbană, dar nu contează, lumea s-a distrat, Mafia i -a înjurat, toţi au fost fericiţi, au mâncat doi mici verzulii şi au băut o bere sfinţită de soborul de tarabişti care nu prea au fost mulţumiţi nici ei de încasări, frig, doamnă frig, parcă ieri era mai bine, aşa că lumea a băut mai puţin, asta e, oricum a fost suficientă beţia aproximativă indusă de un eveniment cvasi-inutil dar foarte costisitor.


Indiscutabil, cea mai ciudată strategie electorală a fost aia de la europarlamentarele celor de la Forţa Civică. Ciocolata cu lapte nu prea a prins, deşi peste 98 % din populaţie nu suferă de diabet dar nici ăia 2 % nu prea s-au înghesuit cu ştampila pe ceva dulce. Cum Dumnezeu poţi arunca în derizoriu un exerciţiu politic atât de important precum alegerile europarlamentare, iată un mister pe care încă nu am reuşit să-l elucidăm! E drept, poate fi invocată totala lipsă de experienţă politică dar am înţeles că sloganul acela siropos, iraţional şi uşor cretin a fost plătit pe bani mulţi unui maaare specialist în chestii de ăstea, de prin Cluj. Deştept băiatul clujean, a umflat un sac de parale, şi-a bătut joc şi de candidat şi precis că s-a distrat de minune pe seama tâmpeniei pe care tocmai a comis-o. Cine dracu ar vota aşa ceva, într-o ţară în care ar trebui rezolvate probleme grave, şi nu giumbuşlucuri din magazinul de dulceţuri.

Nu-i vorbă, băieţelul cu pricina are bani destui şi trebuie să vadă şi el că pentru fiecare procent electoral trebuie să bagi mâna în jeb până nimereşti un miliard de lei vechi, dar data viitoare, cine ştie, va apărea cu o reclamă ceva mai strong, un muştar ceva, vreun gogoşar oţetit, nu avem de unde şti încă, că fantezia clujeanului este nesecată! În orice caz, fabrica de ciocolată din zonă, dezminte, fără drept de tăgadă, că s-ar afla în spatele acestui straniu demers politic, cum că prin candidatul forţos şi civic şi-ar fi făcut reclamă mascată la o lăpturie ciocolăţică.

Nici vorbă! Fabrica nu produce ciocolată de acel tip, nu de alta, dar cine ar da banii pe o asemenea porcărie, şi dacă totuşi, ar fi făcut-o, ar fi ales un alt candidat cu şanse ceva mai…dulci, nu un amărât de unu sau doi la sută. Pe de altă parte, după circoteca lui Dănuţ Diaconescu de la Satu Mare, bannerele ălea cu dulceaţa candidatului cu lapte sau caş la gură, a fost cea mai tare chestie din toată campania şi chiar dacă lumea nu l-a votat pe Mihăiţă, sigur că s-a distrat copios pe seama campaniei sale năstruşnice. Dacă ar fi candidat cu sloganul ăsta ciocolatiu pentru şefia grupei pregătitoare de la grădiniţă, că deja copiii de acolo cunosc literele, precis ar fi ieşit şef de grupă. Aşa că băiete, capul sus! Data viitoare poţi să-ţi faci un grup ţintă din pruncii claselor elementare, numai fii atent, că ăştia sunt ceva mai pretenţioşi, unii chiar mofturoşi, şi nu pot fi păcăliţi cu una cu două. Succes!


Din când în când, izbucneşte în urbea asta măruntă cu nume rural extins, câte o patimă uriaşă. Sau mai bine zis, sindromul încremenirii definitive. Purtătorul de cuvânt al acestei tulburări behavioriste, uşor maligne este de data aceasta, în mod cu totul şi cu totul surprinzător, celebrul consilier Butka, un om altfel onorabil, dacă nu ar suferi de o lejeră inadecvare şi o naivă punere în scenă a rolului de consilier local, măcar în cazul acesta! Omul, atent la tot şi la toate, s-a apucat să boscorodească o iniţiativă, de altfel demnă de toată lauda, şi anume întâlnirea cluburilor ”Drum bun„ din România, Polonia şi Ucraina, în principal un club al celor care îndrăgesc maşina românească ”Dacia”.

Pe afişul manifestării scria negru pe alb, sau ce culori ori fost pe acolo, că este prima întâlnire de acest gen la Satu Mare, a acestor cluburi. Cu toate că fraza de mai sus nici măcar nu intră în sfera subtilităţilor lingvistice, totuşi, ferventul consilier Butka a şi sărit să spună că nu e prima întâlnire, că s-au mai făcut astfel de întâlniri, încă de la Burebista, până la sulă ista, deşi nu despre asta era vorba în propoziţie.

Cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună, dom conziler a sărit şi dă-i şi luptă şi în ciuda argumentelor pertinente care i s-au adus, unele de logică, altele de ordin lingvistic, Butka o tot dădea de-a surda cu teoriile sale. Păcat, domnule Butka! şi noi care credeam că sunteţi croit dintr-un alt aluat. Se pare că doar ambalajul era ceva mai diferit decât al celorlalţi consilieri locali, pe care îi doare în patină de ceea ce se întâmplă cu adevărat în oraşul acesta. A nu lua în seamă o realitate evidentă, măcar gramaticală, sau părerile celor pe care îi ataci, nu este doar o simplă sechelă totalitară ci şi o dizgraţioasă lipsă de respect faţă de opinia celuilalt. Vă plângeţi că vă loviţi de multe ori de un zid şi iată că nu observaţi că uneori, dumneavoastră înşivă puteţi fi o cărămidă din zidul acela! Unii au zis că defapt, totul nu este decât o manifestare lejer şovină dar asta nu-i decât o simplă alegaţie, chiar numele dumneavoastră de familie dovedeşte că faceţi parte dintr-o categorie cu rădăcini multietnice, aşa că vom tăia din start orice speculaţie pe această temă.

Cu speranţa că nu a fost vorba decât de un simplu”malentendu”, vă asigurăm de întregul nostru respect şi totala noastră susţinere în înviorătoarele demersuri edilitare pe care le intreprindeţi prin Sătmarul acesta atât de cenuşiu!

Noaptea Făraşului