Cauza principală: nivelul de salarizare!

Marile firme din judeţul Satu Mare se plâng autorităților că nu găsesc suficienți angajați, deși oficial în județ sunt peste 5.000 de șomeri înregistrați oficial la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Toate acestea se întâmplă în judeţul care are cele mai mici salarii din ţară, atât în sectorul bugetar cât şi în cel privat. Trebuie precizat faptul că marile firme din judeţ au capital străin, au venit aici pentru forţă de muncă ieftină şi oferă salariul minime sau apropiate de acesta, în condiţiile în care obţin profituri cu multe zerouri.

Subiectul a fost deschis într-o ședință a Comisiei de Dialog Social de către Iuliu Cadar, președinte al Asociației Economice Germano-Române, care a arătat că marile firme, în special cele cu capital străin, nu își găsesc muncitori, chiar dacă oferă și transport gratuit la locul de muncă, astfel că apelează la angajați din județele învecinate.

Este o mare anomalie pentru că toţi agenţii economici mari din judeţul şi municipiul Satu Mare caută forţă de muncă cu disperare. Spunem că există un număr de şomeri destul de mare, există familii nevoiaşe unde părinţii nu lucrează. Cred că este ori lipsa de comunicare, ori acei oameni nu vor să lucreze. Este o mare anomalie“, a spus Cadar.

El consideră că instituţiile cu responsabilităţi în domeniu şi conducerile firmelor ar trebui să caute modalităţi concrete prin care să se încerce rezolvarea parţială a problemei.

Directorul adjunct al AJOFM Satu Mare, Simona Derşidan, a precizat că se fac cursuri de recalificare profesională şi că în afara faptului că şomerilor care refuză un loc de muncă li se taie indemnizaţia nu se prea poate face nimic. Ba mai mut, ea a spus că la cererea angajatorilor AJOFM poate organiza burse a locurilor de muncă, cum este şi cazul Draxlmaier. După ce acest mare angajator s-a obișnuit să aibă sute de CV-uri în aşteptare, putând concedia orice persoană la orice oră deoarece putea fi înlocuită, acum a trebui să apeleze la sprijinul autorităţilor pentru a-şi găsi muncitori.

Chiar dacă angajatorii se plâng că nu găsesc oameni, nimeni nu a rostit niciun cuvânt despre salarii şi condiţiile de muncă, de exemplu de la Draxlmaier, în condiţiiile în care profiturile anuale sunt substanţiale.

Cu siguranţă trebuie analizate foarte atent motivele pentru care oamenii pleacă de la marile fabrici în care se lucrează pe rupte opt ore în trei schimburi. Mulţi dintre ei acuză comportamentul şefilor şi şefuţilor dar şi nivelul de salarizare. Probabil dacă aceste firme ar mări doar puţin salariile muncitorii ar fi mai motivaţi şi ar găsi şi persoane disponibile.

Rămâne totuşi de neînţeles cum una dintre cele mai mari fabrici din judeţ a rămas fără sindicat, oamenii chiar nu au de cine să fie reprezentaţi cu adevărat. Cei din conducere se mulţumesc cu salarii mari, probabil prime pe seama profitului, iar străinii sunt mulţumiţi. De multe ori ei nici nu sunt interesaţi de condiţiile de lucru şi atmosfera din fabrică, îi interesează doar profitul.

De cealaltă parte, sunt voci care susţin că pentru judeţ ar fi un adevărat dezastru să se închidă o fabrică cu mii de angajaţi, care să-şi reloce producţia spre ţări unde forţa de muncă este mai ieftină. La o primă vedere lucrurile par chiar aşa, însă dacă stăm să analizăm situaţia politică internaţională şi stabilitatea ţărilor cu forţă de muncă mai ieftină decât în România, percepţia se schimbă. Adică, aşa cum este, România oferă siguranţă investitorilor, face parte din NATO, UE, probabil în curând Schengen, are şi creştere economică. În plus trebuie luat în calcul şi poziţia geografică, România, şi în special Satu Mare fiind relativ aproape de Germania, ţară în care merg majoritatea exporturilor din judeţ.

România s-a shimbat în ultimii ani, forţa de muncă devine mai scumpă, în special cea calificată. Un rol esenţial pentru a nu se produce mari dezechilibre ar trebui să-l aibă managerii acestor mari firme, care, dacă sunt cu adevărat patrioţi, ar trebui să le explice investitorilor cum a evoluat piaţa forţei de muncă, şi că probabil ar trebui adoptată o altă abodare, şi anume mai multă atenţie pe muncitor, pe condiţiile lui, pe nivelul său de salarizare. Desigur că scopul oricărei afaceri este obţinerea profitului, dar dacă nu se ajunge la un punct comun, nu înţeleg ambele părţi, toată lumea va avea de pierdut, în loc să se ajungă la un consens tip win-win din care toată lumea are de câştigat.

Impresia majorităţii muncitorilor este însă în momentul de faţă că doar patronatele au de câştigat, în vreme ce ei trag din greu în trei schimburi pe salarii mici. Ba mai mult, se cinsideră chiar “sclavi moderni”.