În plin avânt de resurecție, măcar în plan formal, a valorilor istorice naționale, în anul 1968, regimul ceaușist renunță la împărțirea administrativ – teritorială după modelul sovietic în regiuni și raioane și revine la vechile județe interbelice.

Defapt, s-a revenit doar la denumire și nu la forma județelor de odinioară.

Astfel, noul județ comunist  Satu Mare nu mai era nici măcar jumătate din ceea ce a fost până în 1940.

Bine și așa, au spus atunci resemnați sătmărenii, care vreme de peste trei cincinale fuseseră reduși la umilitoarea condiție de biet raion sovietic.

Noul județ era – și din păcate, este! – o făcătură comunistoidă care nu a ținut seama atunci, de nici un considerent istoric, etnografic sau geografic.

Partea de est, cea dinspre Maramureș este și cea mai arbitrar conturată.

Orășelul Seini, care a fost de-a lungul istoriei legat organic de cetatea Sătmarului, a fost cedat județului Maramureș, doar pentru că un nomenclaturist al vremii, e vorba despre Iosif Uglar,  ținea morțiș ca acest oraș să aparțină de județul vecin.

Se pare că pohta acestuia a fost mult mai puternică decât orice argument  rațional.

Ironia sorții a făcut ca lui Uglar chiar să-i reușească această mișcare, pentru că el spera că va rămâne prim secretar peste nou înființatul județ Maramureș, dar capriciul Elenei Ceaușescu, care nu prea îl avea la inimă, l-a parașutat, drept pedeapsă, la Satu Mare, județul pe care vajnicul activist, tocmai l-a văduvit de o importantă parte a sa.

Dar să nu uităm, suntem în plin regim comunist, așa că tovarășul Uglar nu a putut să mai cârcotească și a înghițit gălușca pe care tocmai el a pregătit-o!  Vorba aia, nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește!

Dizgrația lui Iosif Uglar, vechi comunist ilegalist și prieten la cataramă cu Nicolae Ceaușescu, încă de pe vremea în care ”Nicu” se bălăcea undeva, prin eșalonul doi al nomenclaturii comuniste, i s-a tras de la faptul că acesta, pe când îndeplinea funcția de șef al regiunii Maramureș, s-a încurcat cu o telefonistă, pe care a și luat-o apoi de nevastă, iritând-o la culme pe Elena Ceaușescu, mai catolică decât papa în problemele de familie, care nu putea trece peste o astfel de alianță matrimonială morganatică.

Se pare că influența Elenei a fost, cel puțin în prima perioadă  a domniei ceaușiste, ceva mai voalată, dar, după cum se vede, extrem de puternică.

Dacă vă veți uita pe hartă, o să observați tăietura zdravănă din trupul județului nostru, făcută pe valea Someșului.

O altă aberație  – de data aceasta etnografică – s-a făcut în zona Codrului.

Credem că această zonă este una dinte cele mai năpăstuite din România, numai dacă ne gândim la faptul că a fost împărțită între trei județe, respectiv, Satu Mare, Maramureș și Sălaj, iar unii susțin că tot codrenești ar fi, până și două sate din județul Bihor!

Este de necrezut cum o regiune care are o identitate atât de bine definită cum este Codrul, să fie hăcuită de niște activiști imbecili, distrugându-i poate pe vecie, străvechea unitate care îi dădea sens și rost în lume.

În schimb, dacă vă mai uitați puțin pe harta județului, veți observa în partea sa sud – estică o excrescență, un soi de lipitură neîndemânatică. Sunt comunele sălăjene Bogdand și Hodod care nu au aparținut niciodată Sătmarului.

Asta a fost – probabil – compensația pentru pierderea Seiniului și a satelor din jurul său. Vă rog, faceți comparația!

De atunci au trecut, iată, 49 de ani. Aproape o jumătate de secol. Istoria s-a scris și rescris iar oamenii uită încet – încet de obârșia lor cea adevărată.

Vorbim de regionalizare, de descentralizare. Va fi foarte greu ca pe fundamentul acestor ciudate încropeli de împărțire administrativă să putem pune bazele unei altfel de administrații coerente și armonioase!

 

Felician POP