O afacere cu un comision de un milion de euro

Starea marilor fabrici din Satu Mare de după guvernele post-decembriste reprezintă pomelnicul industriei româneşti abandonate, vândute la 1 dolar bucata sau distruse prin favorizarea importurilor şi a legendarelor investiţii străine. Două dintre cele mai elocvente cazuri sunt fabrica de mobilă Samobil sau UNIO.

Înainte de 1989, SC. Samobil. SA era o fabrică de mobilă de rang înalt, atât pentru ţară, dar şi pentru străinătate. Era cea mai mare fabrică de mobilă din judeţ şi era cotată ca a doua pe ţară. Construcţia fabricii a început în anul 1978 şi până în anul 1989 pe o suprafaţă de 211711mp, a devenit un adevărat complex industrial, având corpuri de clădiri, ateliere, staţie reglare gaz, depozite, magazii, hale de uscare, rezervor apă, atelier vulcanizare, centrală termică, garaj, etc şi un număr de angajaţi pe măsură, de ordinul câtorva mii. Distrugerea acestei fabrici a fost orchestrată după metoda bine brevetată şi în cazul altor întreprinderi de stat din ţară. Cu poveştile despre favorizarea importurilor, sau faimoaselor investiţii străine care vor veni dar şi cu ajutorul şmecherilor ajunşi în politica mare, împreună cu aportul instituţiilor decidente locale şi fără să ţină cont de situaţia sau viitorul miilor de angajaţi de la această societate s-a ajuns la distrugerea voită a acestei embleme de industrie sătmăreană. Iată cum s-a procedat:

Coincidenţă sau nu (eu nu mai cred în coincidenţe) au început să scadă vânzările, comenzi din ce în ce mai puţine ajungând la zero, acumulări de datorii etc. Şi iată că planul diabolic de distrugere a societăţii a reuşit. Samobil a intrat în faliment, iar în 2006…a fost declarată în faliment  prin sentinţa civilă nr106/2006 în dosar  nr 1415/2006 de către Tribunalul Satu Mare!

Şi acum începe o altă etapă din planul de distrugere şi căpătuială. În martie 2006

Colegiul Director al AVAS a decis actionarea in instanţă a Asociaţiei salariaţilor (PAS) din cadrul SC “Samobil” SA Satu Mare, pentru neplata a peste 15 miliarde lei vechi reprezentând costul unor acţiuni şi realizarea unor investiţii pe care noii acţionari ar fi trebuit să le facă după preluarea firmei. În urma cu aproape 10 ani, AVAS a vândut părţile la “Samobil” SA către PAS (care a acumulat peste 51% din acţiuni). “Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a constatat că PAS “Samobil” nu şi-a respectat în totalitate obligaţiile asumate prin contract, privind plata preţului acţiunilor şi realizarea investiţiilor. Mai mult, la data de 30.11.2005 a fost încheiată o convenţie între AVAS şi PAS “Samobil” privind plata în termen de 60 de zile a unui angajament financiar asumat în valoare de 1.580.400,02 RON”, aşa cum se arată într-un comunicat dat publicităţătii de către Direcţia de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul AVAS. Aşa a ajuns DGFP Satu-Mare principalul creditor al SC Samobil SA, cu o creanţă de circa 5 milioane de euro, reprezentînd 85% din totalul creanţelor. A mers bine scenariul nu?

La început a fost numită pentru lichidare o societate din Satu Mare,  însă la solicitarea expresă a unui fost director de la DGFP Satu Mare al unui consilier juridic,şi la intervenţia mai puţin ,,ortodoxă”al unui fost deputat PNL la vremea aceea, DGFP Satu Mare, în calitate de creditor majoritar a hotărît înlocuirea societăţii de insolvenţă din Satu Mare cu PARETO GRUP IPURL Baia Mare şi o societate de insolvenţă  EUROCONSULTING din Suceava a unui fost deputat. Ce este foarte curios şi pentru care aşteptăm un răspuns cât se poate mai clar şi transparent, de ce  DGFP SM, după ce au fost depuse oferte de 2% respectiv 3% din partea a două societăţi de insolvenţă din Satu Mare, DGFP SM, a ales cele două societăţi din Suceava şi Baia Mare care au solicitat 7% şi un comision-onorariu lunar foarte consistent? La această vreme s-a vehiculat atât în presa locală cât şi cea din ţară, intervenţia unui fost demnitar de Satu Mare  pe lângă directorul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Satu-Mare, intimidându-l cu ameninţări, să accepte ca lichidator judiciar al societăţii Samobil  să fie firma Euroconsulting – Sucursala Suceava, cu un comision de 7% din rezultatul lichidării!

Respectiva firmă aparţinea unui deputat al minorităţii italiene, Mircea Grosaru, aflat în grupul de interese patronat de nimeni altul decât deputatul PNL de Iaşi, Relu Fenechiu. În anul 2002,din discuţiile purtate atunci, se preconiza ca lichidarea să fie definitivată în 2-3 ani. Cu toate acestea nici după 12 ani nu este finalizată iar Samobil a ajuns o ruină. S-a furat tot ce se putea fura, s-a incendiat o hală fără ca nimeni să fie tras la răspundere cu toate că potrivit pompierilor, vinovaţi pentru producerea incendiului au fost muncitorii din cadrul REMAT, care au tăiat fierul tubulaturii, fără să respecte normele de prevenire a incendiului provocând un incendiu pe o suprafaţă de aproximativ 50 mp.

Aşa s-a ajuns ca planul diabolic de distrugere a societăţii să reuşească. Opinia publică sătmăreană se întreabă şi e firesc să întrebe, dat fiind faptul că mii de sătmăreni au devenit victime colaterale ale acestui fapt care este deznodământul. O altă întrebare la fel de logică se poate pune DGFP SM, Modul subiectiv şi de ce nu ,,cu dedicaţie” de atribuire a dosarelor grele de insolvenţă către lichidatori judiciari din alte judeţe în defavoarea celor din Satu Mare, lasă loc unor explicaţii logice şi transparente pe care sătmărenii le aşteaptă. Pe ce criterii  DGFP SM în calitate de creditor majoritar face aceste alegeri? Firmele de insolvenţă din Satu Mare sunt incompetente? Este mult de discutat pe acestă temă. Cert este că lichidatorii sătmăreni sunt discriminaţi în acest fel iar câştigurile de pe urma acestor lichidări sunt exportate către alte judeţe. Se pare că Satu Mare stă foarte bine la capitolul încasări şi poate da ,,o pâine” şi altor judeţe nu-i aşa? După 12 ani de mascaradă de lichidare, ar fi timpul ca anumite organe de cercetare să se autosesizeze şi asta până când, ce a mai rămas din această fostă întreprindere să mai poată fi salvată de la procesul de degradare de azi.