Autoritățile trebuie să se sesizeze şi să facă verificări

Samobil Satu Mare, una dintre cele mai mari fabrici de mobilă din România, care a avut mii de angajaţi, a ajuns o adevărată ruină. În curtea unităţii este astăzi o adevărată pădure, totul este lăsat în paragină. Statul român are de recuperat de aici bani serioşi. Cum s-a ajuns în această situaţie? Cel mai probabil din cauza deciziilor luate pe baza intereselor politice. Suspiciunile sunt foarte multe, dar şi mai revoltător este faptul că instituţiile care ar trebui să supravegheze cum s-a ajuns în această situaţie par să doarmă.

Cazul Samobil din Satu Mare este unul cât se poate de elocvent în ce priveşte distrurea marilor companii şi vânzarea acestora pe bani mărunţi.

Povestea distrugerii începe în urmă cu 10 ani, când Ministerul Finanţelor începe executarea silită pentru o creanţă de 178 miliarde de lei vechi. Încă de pe atunci au început scandalurile, care ajung până în Parlament, fiind suspiciuni serioase cu mulţi bani în joc.

În ciuda multiplelor întrebări, nimeni nu îşi poate explica modul în care lichidatorul Samobil a fost desemnată o firmă din Suceava, care a perceput un comision de 7%, în detrimentul unei firme din Satu Mare cu un comision de doar 3%. Cunoştea mai bine firma din Suceava realitatea din Satu Mare? Putea administra de la distanţă mai bine activele unei asemenea fabrici, estimate la vremea respectivă la circa 10 milioane de euro?

S-a scris mult despre acest subiect, s-au făcut interpelări, şi nimeni n-a dat niciun verdict.

Un posibil răspuns l-a dat fostul senator, Valer Marian.

“Ovidiu Silaghi a avut în 2008 un dosar la DNA în care a fost cercetat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, întrucât a intervenit în cazul lichidării judiciare a SC Samobil SA (cea mai mare fabrică de mobila din Satu Mare) şi l-a obligat, inclusiv prin ameninţarea cu schimbarea din funcţie, pe directorul general al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Satu Mare, Nicolae Manea, în calitate de reprezentant al principalului crediror, Ministerul Finanţelor (având o creanţă de 178 miliarde de lei vechi), să accepte ca lichidator judiciar firma Euroconsulting din Suceava, la care avea interese, cu un comision de 7% din rezultatul lichidării, deşi o altă firmă de insolvenţă făcuse o ofertă de numai 3%”, afirma Valer Marian, care însă precizează că demnitarul PNL “a scăpat cu basma curată”.

 

Pe mâna nepricepuţilor

Fabrica a intrat astfel pe mâna nepricepuţilor. Nu s-a reuşit valorificarea multor active, iar cu trecerea timpului fabrica s-a degradat.

Activele scoase la vânzare constau într- un teren intravilan cu o suprafaţa de circa 210.000 mp, mai multe imobile în suprafaţă de 57.000 mp, utilaje pentru prelucrarea lemnului şi producţia neterminată. Fabrica nu şi-a reluat niciodată activitatea.

Lichidatorul trebuia să ia măsuri de conservare a imobilului şi să facă toate demersurile pentru a-l păstra în condiţiile în care l-a preluat iar ulterior să îl valorifice. Cum a ajuns astăzi fabrica Samobil? Se poate vedea foarte bine în imagini. În curte a crescut o adevărată pădure.

Totuşi pentru ca lichidatorul să încaseze ceva bani, s-a luat decizia de a se vinde sub orice formă. Astfel utilajele grele, tubulatura întreagă,  s-au vândut la fier vechi pe bani de nimic. Au fost tăiate în bucăţi şi duse la topit!

Ba mai mult, fabrica a fost şi incendiată. La faţa locului au intervenit pompierii pentru lichidarea incendiului. A ars ce a mai rămas. Clădirea este deja ca una abandonată, au mai rămas pereţii scorojiţi şi un acoperiş prin care plouă.

Lichidatorul poate fi tras la răspundere pentru neluarea măsurilor de conservare, lucru care, în mod normal, este cercetat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean sau de Parchetul Satu Mare.

Miile de sătmăreni care au munci zeci de ani au rămas cu un gust amar şi se întreabă şi astăzi cum e posibil ca o fabrică mândria ţării, a doua pe ţară la nivel naţional, să fie devastată într-un asemenea hal.

Rămâne totuşi să căutăm nişte răspunsuri.