,,M-am născut în Lucăceni, într-un loc special. Acolo mi-am petrecut mare parte din copilărie, am învățat să pescuiesc, să înot. Am trăit într-un sat care mi-a arătat drumul corect”. Acestea sunt cuvintele unui sătmărean care a luat viața în brațe și a pornit într-o aventură ce până acum i-a adus succes și multă satisfacție. Are 28 de ani și își dedică tot timpul unei pasiuni romantice, și anume pictura. S-a născut lângă Carei, în satul lui Vasile Lucaciu, dar acum trăiește în Cluj-Napoca, însă este mândru și recunoscător pentru originile sale. Drumul lui în viață se leagă de pictură, iar această formă de artă îl face fericit. Este foarte talentat și vrea ca Sătmarul să fie prezent în cele mai mari galerii de artă. Vă facem cunoștință cu Ioan Moisa, un sătmărean care ne vorbește despre pasiune, simțire, emoție și iubire.

 

 Locurile și lucrurile din care se naște o pasiune ce nu cunoaște limite

Ioan Moisa s-a născut într-un sat mic, într-un colțișor al municipiului Carei, a copilărit pe acele plaiuri, iar acele locuri i-au arătat drumul în viață, l-au făcut om.

,,M-am născut în 1989, în Lucăceni, un sat întemeiat de Vasile Lucaciu. Străbunicii mei au făcut parte din colonia de români ai lui Lucaciu, colonie pe care Leul din Șișești a dus-o în mijlocul maghiarilor. Satul acesta este unul special”.

Balta țiganilor, afacerile profitabile ale acestora și pescuitul au fost unele dintre primele lucruri care i-au atras atenția lui Ioan. Dar ce l-a făcut cu adevărat să fie fascinat de viața la țară au fost lucrurile simple, dar atât de bogate, pe care le avea Lucăceniul.

,,La capătul străzii pe care am locuit exista o baltă a țiganilor. Acolo, țiganii realizau cărămizi din lut (vaioage), din care se construiau casele din sat. Era un adevărat business, țiganii fiind cei mai buni antreprenori din satul nostru. În balta aceea am învățat să pescuiesc și să înot, acolo mi-am petrecut mare parte din copilărie. Satul Lucăceni avea multe lucruri frumoase în acea perioadă, oameni cumsecade, străzi îngrijite, cerul superb, biserica, cireși înalți și multe altele. Fără aceste lucruri, parcursul meu ar fi fost altul”.

 

Studiile la oraș și îmbrățișarea realității în imagini artistice

,,Conjunctura a fost cea care a făcut să merg la școlile din oraș și, într-un final, să plec din Lucăceni. După școala generală, am făcut Liceul de Artă din Satu Mare, iar mai apoi au urmat facultatea și masterul la Cluj-Napoca, specializarea pictură”.

Cu toate că a luat drumul orașului, la început trăind farmecul liceului în municipiul Satu Mare, iar mai apoi luând pulsul unui oraș mare, plin de oportunități, așa cum este Cluj-Napoca, Ioan a rămas și băiatul fascinat de farmecul de la Lucăceni, dar și bărbatul cu poveste în suflet. Vorbește cu atâta pasiune despre pictură, încât îți vine să-l înregistrezi și să-i tot asculți poveștile, iar în timp ce faci asta, îți dai seama că într-adevăr ceea ce contează cel mai mult este să-ți placă ceea ce faci, iar când ești îndrăgostit de ceea ce faci, limita este cerul.

,,Sunt un om căruia îi plac adâncurile din tainele vieții. Nu țin minte o clipă din viața mea în care să nu îmi fi pus întrebări despre orice mă fascina, chiar și atunci când aveam încă minim de cunoștințe. Toată viața mea a fost până acum un maraton de sensuri și autodepășiri, dar mi-am dat seama că drumul meu este legat de pensulă și culoare. Am știut mereu că voi picta toată viața. Pictura e un demon greu de gestionat, deoarece cu cât aprofundezi mai mult, paradoxal ajungi să știi tot mai puțin. La un moment dat ți se pare că stăpânești lucrurile, dar după ceva timp te trezești că trebuie să o iei de la capăt. Trebuie să îți găsești mereu o anumită energie, așa că nu e ușor”.

Ioan spune că arta poate deveni un job stabil, dar pentru asta este nevoie de îmbrățișarea tuturor situațiilor posibile și imposibile, arta însăși fiind o expresie a creativității umane care trece printr-o sumedenie de etape și încercări.

,,Pictura poate să devină carieră, lucrând toată viața într-un anumit fel, iar operele tale să fie vândute, însă poți să alegi o altă cale, prin care încerci tot timpul să cauți arta, întorcând-o pe toate părțile, neștiind unde începe și unde se termină. Atunci când arta devine un mod de a cunoaște lumea și pe tine însuți, atunci începe drumul, cu bucurii și dureri deopotrivă. Când poți să dormi și în palate cu servitori, dar și în deșert singur și înfometat, abia atunci poți să spui că ai înțeles tot ce căutai. Asta înseamnă pentru mine arta”.

 

Între pictură și cel mai mare brand de caricatură din România

Munca lui Ioan Moisa nu se oprește doar la pictură, sătmăreanul nostru a mers și mai departe, reușind să creeze un business adevărat, un imperiu a tot ceea ce înseamnă caricatură în România.

,,Am și un rând de caricaturi, cel mai mare brand din România – Caricaturi la Cornet. Am o echipă de caricaturiști la Cluj și una la București. Ca și portofoliu de activități, cuprindem orice eveniment (nunți, corporații, festivaluri ș.a.m.d.). Acesta este proiectul meu antreprenorial”.

Ioan vorbește, de asemenea, și despre ideea acestui proiect, unul care a pornit ca o variantă pentru startul unei independențe financiare și a ajuns să fie numărul unu în România, în materie de caricaturi. Echipa implicată în proiect este și ea una esențială pentru bunul mers al lucrurilor.

,,Ideea acestui proiect a început când am vrut să devin independent financiar și am căutat soluții. Mi-am adunat prietenii și colegii și mi-am propus să fac cel mai mare brand de caricaturi din România. Suntem o adevărată echipă. De exemplu, eu nu știu să desenez caricaturi, ne învățăm reciproc. Așa funcționează echipa noastră. Cei ce știu îi învață pe cei ce nu știu și, la rândul lor, continuă tradiția”.

 

“A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodată”

,,Acum continui sa pictez în atelierul meu din Cluj. O fac cu multa bucurie și energie. Aici e un mediu bun pentru artiști, suntem mulți, iar mulți sunt foarte buni. Mă bucur că am ajuns aici și trăiesc aici”.

Nu este adeptul expozițiilor pompoase, fiind convins că cele organizate de el sunt cele mai potrivite, având în vederea poveștile pe care le propune, atât pe pânză, cât și în viața de zi cu zi.

,,Am expus în anumite locuri, nu foarte multe și prestigioase, câteva pe care le-am organizat eu. De pildă, când am fost cu bursa în Franța acolo am avut o expoziție împreună cu un artist francez pe care am repetat-o si la Cluj. Am mai avut 2 expoziții împreună cu o artistă din Cluj, ea face fotografie de artă și am avut o colaborare foarte interesantă, eu pictam peste fotografiile ei. În rest, lucrez cât pot de mult și mă bucur de celelalte activități pe care le fac, antreprenoriatul, cititul și călătoritul”.