Tot mai mulți sătmăreni caută imagini și vederi cu vechiul oraș

 O serie de fotografii și clădiri obosite, atât a mai rămas din orașul care în urmă cu un secol reușea să farmece prin arhitectură, grație și simț al valorii. Cu mult timp în urmă, Satu Mare a fost unul dintre cele mai importante orașe din Transilvania. Mai mult decât clădiri deosebite, meniuri sofisticate și bulevarde liniștite, imaginile rămase ne prezintă viața Sătmarului de odinioară.

 

Imaginea clădirilor de la finalul secolului XIX, începutul secolului XX, bulevardele calme, zonele faimoase alea anilor ’50, activitățile oamenilor, toate ne dezvăluie un Sătmar decent și cumpătat. Vizual însă, vorbim despre o perioadă lipsită de culoare, o perioadă în care orașul era pictat doar în alb și negru. Paradoxal, vremea aceea a fost una plină de ascensiune și vitalitate pentru municipiul nostru.

Satu Mare s-a clădit treptat, dar bine, iar momentele însemnate petrecute în urmă cu 100 de ani au un loc special în cutia cu amintiri a nostalgicilor, care tânjesc după un oraș echilibrat, cu simț al bunului-gust și al valorii.

Începutul anilor ’20 a adus cu sine o dezvoltare evidentă pentru majoritatea orașelor din Transilvania, datorită condițiilor create după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Satu Mare s-a numărat printre orașele care s-au ridicat din toate punctele de vedere. Marile întreprinderi și fabrici, școlile, spitalele și nenumăratele construcții publice au pus Sătmarul pe harta celor mai importante orașe, cu domenii de viață extrem de dezvoltate.

Sistemul bancar și comerțul s-au dezvoltat în paralel, iar la sfârșitul anilor 20 s-a înființat Camera de Comerț și Industrie și Bursa de mărfuri, care aveau ca membri 25 de societăți comerciale anonime și 75 de firme industriale și de producție. La finele anilor 30, în oraș existau 33 de sucursale ale unor bănci.

Imaginea actuală a municipiului Satu Mare este tot mai des contestată, una dintre principalele nemulțumiri ale sătmărenilor fiind legată de starea precară a multor edificii emblematice, dar și de aspectul unor zone istorice. Imaginile rămase care înfățișează Sătmarul de odinioară, prezintă un oraș alb-negru, dar totuși atât de bogat în nuanțări.

 

Meniul zilei de la Dacia

Bulevardele nu erau singurele locuri în care, în urmă cu 100 de ani, rafinamentul era prezent în municipiul Satu Mare. În urmă cu un deceniu, ”Meniul zilei” consumat de sătmăreni face cunoscut respectul de sine și simțul rafinat pe care aceștia îl aveau cândva.

Hotelul Dacia – Pannonia oferea în urmă cu 100 de ani un “Meniul zilei” care conținea adevărate delicatese; un meniu mult mai atrăgător şi probabil mult mai gustos decât oferă astăzi toate restaurantele din Satu Mare.

Potrivit unui material publicitar din 1917, expus în urmă cu puțin timp la Muzeul Județean de către directorul adjunct Szocs Peter, meniul hotelului Pannonia, cum se numea în vremea respectivă, era unul cu adevărat apetisant.

“Este o carte de meniuri din toamna anului 1917, de exact acum 100 de ani a hotelului Pannonia, devenit Dacia. Într-o zi de octombrie, meniul a fost: şalău cu sos tartar, vrăbioare de mânzat cu garnitură, desert a fost gogoaşă cu gem de piersici şi fructe. Iată, războiul este în toi, dar totuşi în Pannonia puteai să iei “meniul zilei” destul de îmbelşugat”, a spus Szocs Peter.

Între timp, Dacia a ajuns o ruină. Nu mai poţi nici măcar să bei o cafea. Despre meniu, se poate spune doar că probabil nici cele mai sofisticate restaurante din Satu Mare nu oferă un meniu la fel de “ingenios” ca în urmă cu 100 de ani.

Reușesc sătmăreni să facă acum ceva pentru viitorul orașului? Vor putea spune urmașii noștri despre acest început de secol ca a fost unul al dezvoltării care lăsat ceva în urmă?