Fiorosul proces de destrămare al Ucrainei vecine, nu ar trebui să ne lase nici pe noi, nepăsători.

În ultima vreme, se vorbeşte tot mai insistent, şi nu doar la şuetele fantaştilor, despre iminenta rescriere a graniţelor statelor din întreaga Europă, cu precădere din cea răsăriteană şi centrală.

Nimic nu a prevestit acum un an de pildă, evoluţia dramatică a evenimentelor din Ucraina şi niciun analist politic nu a visat atunci ceea ce va urma.

Dar se pare că după 70 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, tensiunile au ajuns într-un punct în care nicio forţă din lume, nu mai are puterea să le controleze.

Am văzut în ultimul deceniu al veacului XX, sângeroasa ciopârţire a Iugoslaviei, cu răni care poate că nu vor fi şterse vreodată.

După o aparentă acalmie, a început anul acesta, disoluţia Ucrainei şi se pare că lucrurile nu se vor opri aici.

Se vorbeşte tot mai insistent că anul 2020, nu va mai găsi nici România în actualele sale frontiere, că forţele revanşarde vor căsăpi trupul patriei, iar evenimentele se vor succeda pe un scenariu, asemeni celui din 1940.

Se trasează deja, prin obscure şi nu tocmai oficiale cabinete, forma Moldovei Mari, un stat plăsmuit din Moldova românească şi Basarabia, care să se afle în sfera de influenţă rusească.

Acelaşi proiect lugubru vorbeşte despre o republică Transilvania, cu capitala la Cluj, un prim pas spre refacerea Ungariei Mari.

Defapt, ideea acestei republici, este mult mai veche, chiar în timpul regimului comunist, unii istorici maghiari au propus înfiinţarea Republicii Socialiste Transilvania dar atunci proiectul nu a putut fi pus în practică.

Muntenia ar rămâne de sine stătătoare, precum în Evul Mediu, şi ar fi transformată într-o puternică bază militară americană.

Normal, toate acestea sunt – deocamdată – simple scenarii. Numai că evoluţia ultimelor evenimente de pe mapamond, ar trebui să ne facă oleacă mai circumspecţi.

Este destul un simplu pretext pentru ca butoiul cu pulbere al Balcanilor, să explodeze.

Să ne amintim doar, că Revoluţia de la 1989 a pornit de la banalul incident privind mutarea preotului reformat Laszlo Tokes de la Timişoara, într-o parohie din Sălaj.

Desigur, a fost doar un simplu pretext pentru a duce la bun sfârşit, şi ”de urgenţă”, a înţelegerii convenite la Malta, chiar la începutul lunii decembrie 1989, dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush senior, conducătorii lumii de atunci, ca până la sfârşitul aceluiaşi an, să fie lichidate toate regimurile comuniste din Europa de Est.

ştim că după fiecare război mondial, harta întregii lumi a fost rescrisă.

După primul, au apărut statele naţionale din centrul şi estul european. După cel de-al doilea, s-au reconfigurat sferele de putere ale comunismului şi capitalismului.

Se pare că aceste modificări nu pot avea loc decât în urma unor conflicte violente. Chiar şi zguduiturile din Ucraina s-au lăsat cu vărsare de sânge, ca să nu mai vorbim despre tragica sfâşiere a Iugoslaviei.

Normal, nimeni nu cedează de bună voie nişte teritorii care îi aparţin. Sau chiar dacă, silit de împrejurări o va face, va căuta un moment prielnic al revanşei şi recuceririi ţinuturilor răpite.

Acesta este momentul istoric pe care îl trăim acum, când comemorăm o sută de ani de la izbucnirea primului război mondial.

Mulţi zic că nu am avut de multă vreme o conflagraţie mondială. Gândiţi-vă numai, că în veacul trecut, în trei decenii, s-au consumat două mari confruntări planetare, cu consecinţele cunoscute.

Astăzi, avem deja şapte decenii de relativă pace, şi chiar dacă au mai fost războaie, acestea au avut un caracter endemic şi nu au pus în discuţie reconfigurări geopolitice majore.

Semnele tot mai evidente ale unor mari acţiuni revendicative în plan geostrategic, sunt tot mai frisonante.

O Rusie deşteptată din buimăceala provocată de răsturnarea regimului comunist, este un element important al tendinţei de destabilizare în această parte a Europei.

Din păcate, noi suntem mult prea mici şi nevolnici pentru a putea juca vreo carte viabilă în aceste potenţiale ostilităţi.

Cu toate acestea însă, ar trebui să fim foarte atenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Pentru că dacă anii de vrăjmăşie ne vor prinde în fruntea ţării cu nişte conducători nevrednici, preţul pe care l-am putea plăti, ar putea fi chiar mai dureros, decât cel din 1940!

 

Felician POP