În decursul vremurilor despre preşedintele AVPS Carei, N. Viorel, precum şi despre neregulile comise de către el dar şi despre partea de curiozitate a faptului căîntotdeauna ,,s-a orientat” şi a ieşit ,,reevaluat” şi cu faţa curată, s-a mai scris.
Nu ar fi nimic anormal dacă în cazurile în care era implicat nu ar plana suspiciunea vreunui ,,matrapazlâc” juridic. Într-un alt caz, decât cel din acest articol, dupăce prin rezoluţie, cu avizul procurorului de la Carei s-a început urmărirea penală împotriva preşedintelui AVPS Carei pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu,tot acelaşi Parchet schimbă incadraea juridică pentru a fi alta fapta şi prin odonanta clasează cauza în speţă, ca şi cum fapta nu ar fi existat. Prin tertipuri, abuzulîn serviciu pentru care s-a început urmărirea penală, se transorma în abuz de încredere, iar după aia s-a clasat cauza, fără nici măcar măsura vreunei sancţiuni cu avertisment sau amendă, de parcă ar vrea să se demonstreze ,,cine-i şeful”. Nu ne ingerăm în soluţia dată de procuror, nu avem acest drept, numai că este prea văditfaptul că începi urmărirea penală pentru o infracţiune în legătură cu serviciul şi închizi cazul cu o clasare, fără nici o măsură, după ce în prealabil confirmi că s-a comis o infracţiune gravă şi mult vehiculată în zilele noastre..
Prin continuitatea muncii de investigaţii jurnalistice am mai aflat despre un ,,matrapazlâc” în care a fost implicat tot preşedintele A.V.P.S. Carei, N. Viorel, care s-a finalizat, de parcă n-ar fi existat deloc.          Pentru că oricum este în ,,trend” în România în a aduce la cunoştinţă publicului despre ,,matrapazlâcuri” ale unor ,,onorabili”, încondeiem acest articol, făcând unele dezvăluiri despre unul dintre multele.
În data de 31.10.2011 între orele 08,00 – 14,00, I.J.P.F. Satu Mare a efectuat tragere de antrenament, cu armamentul din dotare, în Poligonul de Tragere cu Armament de Infanterie, autorizat pentru aşa ceva cu Autorizaţia nr. 247655/DMI/2004, situat intre Mun Carei si com. Moftin. În jurul orei 14,00-14,30, poliţiştii de frontieră s-au retras din poligon, întrucât programul IJPF Satu Mare se încheia la ora 16,00 şi mai aveau de predat armamentul şi alte materiale folosite la tragere.
La aceaşi dată, după ora 16,00, un cetăţean cu spirit civic s-a sesizat că din direcţia poligonului se aud focuri de armă, pentru care s-a deplasat cu maşina proprietate personală din Carei pe DN 19 înspre Mun. Satu Mare, apoi prin viraj la dreapta a ieşit pe un drum din dale de beton ajungând în spatele poligonului unde era parcată omaşină marca vw polo, culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare SM…XYZ.  A oprit autoturismul şi a apelat la Serviciul 112, unde a înştiinţat cazul. Apoi întrucât dinspre Mun. Carei, care este aproape, nu se vedea venind nici un echipaj de poliţie, a mai apelat încă odată la Serviciul 112, pe motiv că nu vine nimeni. Acesta zice că după un timp înspre el de la poligon s-au îndreptat 2 persoane, respectiv preşedintele AVPS Cărei N. Viorel, însoţit de un bărbat, despre care ne informează că ar fipoliţist la Carei.
Preşedintele AVPS Carei avea în mâna o armă de vânătoare cu ţeavă dublă, pentru cartuş militar şi de vânătoare marca Baikal, calibru 30-06, neintrodusa în husă.
După un timp a sosit cu un Vw Transporter echipajul de poliţie de la Carei dar şi un echipaj de la Jandarmerie. Până la sosirea acestora N.Viorel a apucat să pună armaîn maşină. La sosirea echipajului de jandarmi, aceştia fiind mai decişi, aflând despre ce este vorba, au acţionat promt, cerându-i preşedintelui AVPS Carei să prezinte arma, el refuzând în prima faza, în final a scos şi predat arma jandarmilor. Jandarmii împreună cu poliţiştii şi preşedintele AVPS Carei, N. Viorel, au plecat la sediulPoliţiei Carei, fără să solicite şi denunţătorului să-i însoţească care conform procedurii trebuia să fie martorul asistent menţionat în actul de constatare, deoarece fapta constatată, până la proba contrarie, era uz ilegal de armă letală fără drept, prevăzută şi pedepsită de art. 133 din Legea 295/2004, republicată.
În zilele ce au urmat, denunţătorul, a apelat telefonic la Poliţia Carei pentru a întreba dacă nu trebuie să se prezinte să semneze vreun document, luând legătura cuşeful biroului OP, dar acesta ia comunicat că lucrarea penală care s-a întocmit la Poliţia Carei a fost preluată pentru continuarea cercetărilor de către un comisar şef, M.D., de la Serviciul Arme din cadrul IPJ Satu Mare.
Persoana care a sesizat fapta, de la data respectivă nu a mai fost solicitat niciodată să semneze vreun document în calitate de martor asistent sau să fie audiat înlegătură cu acel caz, ceea ce a creat o aureolă de suspiciune.
În referatul unde s-a dat soluţia de NUP, în acest caz, se menţionează că preşedintele AVPS Carei a reglat arma în poligonul de la Moftin. Toate bune, numai căci chiar dacă în conformitate cu art. 37. din Legea 295/2004 ,,titularul dreptului de a purta armă şi folosi arme de vânătoare poate face uz de armă numai asupra vânatului pentru care a fost autorizat în condiţiile Legii 407/2006, precum şi pentru antrenament, în poligoanele autorizate în condiţiile legii”, preşedintele AVPS Carei, N. Viorel, totîn condiţiile legii, respectiv H.G.733/11.07.2002, trebuia să aibă aprobarea folosirii acelui poligon,pentru care trebuia să achite nişte taxe catre administrator, care atunci era Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare, iar poligonul era pentru uzul exclusiv al angajaţilor M.A.I., nici un agent economic sau persoană fizică în acel an nu avea aprobare şi contract de prestări servicii cu IJPF Satu Mare, de a efectua trageri de antrenament sau reglări de arme acolo, iar aprobările înacest sens în mod legal nu se dau verbal. Pentru a obţine aprobare în vederea efectuării de trageri de antrenament cu arme de foc letale în poligon este nevoie că acele persoane juridice/fizice să depună o cerere motivată în acest scop înainte cu cel puţin 2 luni de sfârşitul anului pentru a fi inclus în Planul Anual Prestări Serviciial MAI pentru anul următor, care trebuie şi aprobat. Pentru asta administratorul poligonului, în speţă IJPF Satu Mare, ar fi trebuit să aibă angajaţi care să administreze în mod special poligonul, ceea ce nu au avut şi nu are nici în prezent. În mod tardiv după data comiterii faptei, preşedintele AVPS Carei, N.Viorel, prin adresa nr. 453/02.11.2011 solicită IJPF Satu Mare aprobare pentru ca AVPS Carei să efectueze trageri de antrenament în poligonul de la Moftin. La această adresa s-a comunicat răspuns, că nu se aprobă, întrucât IJPF Satu Mare nu deţine logistică şi efectivele de personal necesare în acest sens. Şi dacă ar fi urmat să obţină aprobare pt. utilizarea poligonului ar fi fost pentru anul 2012. Ca o desăvârşită coincidenţă şi IPJ Satu Mare, tot la 02.11.2011, prin adresa nr. 10877 solicită de la IJPF SatuMare să-i comunice dacă poligonul în cauza este autorizat în vederea efectuării de trageri cu arme de foc letale.
IJPF Satu Mare prin adresa nr.146972/09.11.2011, răspunde că este autorizat, comunicând nr. autorizaţiei, dar nicăieri nu se menţionează în adresa de răspuns că preşedintele AVPS Carei, N. Viorel, avea aprobare să efectueze trageri de antrenament sau reglaj al armamentului de foc letal în acel poligon. Scriem în cunoştinţă de cauza că acceptul verbal, precum se menţionează în soluţia dată de poliţist, nu era legal valabil că să se efectueze tragere în poligon, ba chiar solicităm pe aceastăcale că printr-un drept la replică să se aducă la cunoştinţa cititorilor cine era persoana cu putere de decizie în IJPF Satu Mare care putea chiar să treacă şi pesteprevederile legale în acest caz.
În acest caz poliţistul de la serviciul arme a propus soluţia Neînceperii Urmăririi Penale în baza art. 228, alin. 4 raportat la art. 10 lit. ,,a”, din Codul de Procedură Penală, vechi. La art. 10, lit. ,,a” din C.proc. pen. se prevede că ,,fapta nu există”, iar art. 228 alin 4 prevede că în cazul art 10, lit. ,,a”, se dă soluţia de NUP, iar Parchetul Carei a fost de acord cu încadrarea juridică, motivarea soluţiei şi temeiul legal indicat de organul de cercetare penală, ba chiar şi cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Întrucât acest caz este din trecut nu se poate motiva că există din partea noastră ingerinţă în actul de justiţie, dar putem să-l încondeiem, ca o fapta prealabilă solutiei, neprescrisa încă, lăsând dreptul opiniei publice să dezbată dacă banii publici au fost cheltuiţi eficient pentru cercetarea de fapte ilegale care până la urmă sunt convertite de unii în ,,matrapazlâcuri” şi dacă oare soluţiile date în urma încălcării legii sunt de aşa natură să descurajeze opinia publică, demotivand de  denunţarea faptelor ilegale care până la urmă ne pot afecta pe toţi?
Doru Popa